Furtuni, ploi și vijelie. Vânt puternic: uimire. Copacii cei mai trainici se frâng fără drept de apel. Ne declarăm neputincioși și uimiți. Ne uităm spre cer. Ca de fiecare dată când suntem luați prin surprindere, un gând răzleț zboară spre Dumnezeu, cu mulțumire că suntem bine, cu o rugăciune pentru protecție.

Sunt așa de multe lucruri pe care nu le putem controla… Dincolo de puterea noastră de a le înțelege ori explica. E poate cel mai bun timp să înțelegem corect proporțiile: noi suntem mici, El e mare. Și puternic. Mai mare decât orice fenomen, mai tare decâ orice temere. Deunăzi, era cu ucenicii într-o barcă, iar pe ei i-a cuprins teama de furtună. Aveau de ce: Isus dormea, iar valurile erau mari. După ce l-au trezit, a potolit și marea și sufletul lor.

Pe El nu îl ia nimic din ce ni se întâmplă prin surprindere. El e în control și știe tot. Și poate tot. La final, ucenicii s-au întrebat Cine este acesta de îl ascultă și vântul și furtuna?  Iar în loc de răspuns au ajuns în siguranță la țărm. Cu Dumnezeu ești în siguranță, indiferent prin ce treci. Și nu te frângi, trebuie doar să te ții tare de El.

Sursa foto, aici.

Comments

comments