Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!” […] Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” Luca 23:18, 21

Strigătele exacerbate ale mulţimii “Pe Baraba“, “Răstigneşte-L” răsună şi astăzi. Dar şi acestea, nu sunt doar strigăte, sunt ecourile părinţilor lor, începând chiar cu Adam şi Eva!

Imediatul, aproapele este mereu mai tentant decât o răsplată viitoare pentru care trebuie aşteptat. Adam şi Eva s-au lăsat convinşi de lozincile şarpelui, iar prin pricina unei curiozităţi temporare suntem astăzi cufundaţi în păcat. Israel l-a uitat pe Dumnezeul care i-a scos din Egipt, căutând imediat un înlocuitor, un viţel de aur!

De-a lungul Bibliei, au cerut unui Dumnezeu măreţ poate doar lucruri mărunte, neîncrezându-se în puterea Sa. Preferau lozinci goale, care să le aducă comfort, întoarcerea în Egipt în loc să se îndrepte spre ţara promisă! Dintr-un întreg popor, doar 2 nu au urmat lamentările poporului, doar 2 care au văzut planul lui Dumnezeu şi nu doar neputinţa lor!

Căutăm voia noastră şi nu voia Sa, fiind astfel predispuşi să cădem pradă oricăror lozinci care ne plac. Nu căutăm să fim plăcuţi Lui, ci căutăm plăcerea şi dorinţa noastră în oricine ne-o oferă.

Israelul din dominaţia romană căuta cu disperare eliberarea de sub jug, de sub dominaţia, urmărind orbeşte lideri şi revoluţionari. Nu căutau mântuire sau Împărăţia, ci eliberare, vindecare. Căci ce altceva avea să le ofere Isus? Vindeca din milă, dar El nu s-a întrupat pentru a eradica orice boală sau a le aduce comfort în această lume. Putea El oare să le împlinească dorinţele, când ei nu doreau ceea ce Isus le oferea?

“Răstigneşte-L” răsuna în locul judecăţii. Mulţimile care îl adulau înainte Îi aduc acum batjocuri, nemaifiind pentru ei Mesia, eliberatorul promis şi dorit! Fără valoare, L-au denigrat şi ţintuit pe cruce, cerându-l pe revoluţionarul Baraba în schimb!

Momentul în care ai ales lozinca ai ales de fapt dorinţele tale vremelnice, iar în ochii tăi restul devin lozinci. La final, pentru ei Isus era doar un morman de lozinci pironite pe o cruce. În ochii (ne)potriviţi orice salvator poate părea a fi o pierzare, iar orice viciat poate părea drept salvator, eliberator.

Şi Isus ar fi putut striga lozinci, să fie pe placul oamenilor şi să adune discipoli. Minunile ce le făcea, împreună cu lozincile ce le-ar fi putut striga ar fi reuşit să strângă poporul, să îl “câştige”. Dar oare aceasta dorea El, oameni care urmează trendul, şi nu adevărul?

Transformat în lozincă de către alţii, Isus a venit să ne câştige din ghearele păcatului, nu din mâinile propriei noastre lăcomii. Din pricina jertfei sale, avem şi noi, neamurile, şansa să fim izbăviţi! Ne asemănăm din ce în ce mai mult cu Israel, atât din pricina şansei pe care noi o avem, cât şi în mod ironic din pricina greşelilor pe care le fac şi lozincilor cărora le dăm crezare.

Depărtează-te de lozincile lumii acesteia, de urletul gloatei care vor să-l transforme pe Isus într-un morman de lozinci pironite!

Comments

comments