Zgomot, forfotă. Claxoane, praf, muzică.

Viața noastră este plină de zgomot, de tumult. Pasul societății parcă se întețește.

Mult zgomot, mult zumzet. Ne îndreptăm rapid spre viitor. Omul de azi nu are timp. Preocupat mereu, mereu gânditor, mereu făcând ceva. Pe stradă, vorbind la telefon, ascultând muzică. Mereu preocupați.

Vezi oameni consumați, obosiți de propria lor iuțeală, deoarece nu își permit să încetinească. Concurența, cu sinele și cu ceilalți, e prea acerbă.

Liniște. Liniștea. Liniștea e un lucru rar zilele aceasta. Poate chiar un lucru detestabil în ochii unora.

Nu “ne permitem” un moment de respiro din agitația acestei lumi; mereu căutând preocupări care să ne ocupe gândurile, să nu “pierdem timpul”. Pierdem așa de ușor esența mișcându-ne întruna. Cum poți vedea frumusețea creației dacă ești mereu în mișcare?

Fiind consumați așa de mult de viteza acestei lumi, recomand un lucru: liniște. Și din belșug. Contemplarea, împreună cu rugăciunea ne vor deschide orizonturile.

Privește complexitatea naturii și a tot ceea ce ne înconjoară, cum totul are viață, și cât de complexă este această viață!

În zgomotul acestei lumi, cum poți auzi oare vocea Lui? Fără să scoți afară gălăgie, cum ai putea auzi când Îți vorbește? Cufundat în liniște Îl voi căută, știind că inclusiv în liniștea și contemplarea sufletului Îl voi găsi.

Comments

comments