Încerci să îți maschezi sentimentele, sunt atât de ample, atât de intense, dar tu vrei cu orice preț să-ți închizi sufletul, vrei să fii imun, dar nu doar față de oameni, ci, cel mai dureros, față de El, Creatorul tău.

… sunt prea multe portițe și uși… și e zbucium în suflet de prea greu tumult…

Deschizi acum o ușă, dar e mult prea grea. O povară te izbește de toți pereții sinelui tău. Dezamăgire. Îți vine greu să privești dincolo de ea. E mâhnire și tânguire, și un oftat răsună nu prea departe. O închizi dezorientat, și te duci debusolat mai departe. Dar oare ce o fi fost acolo? De ce nu ai putut privi mai departe de aceasta?

Te simți parcă gol, dar pășind mai departe, deschizi o altă ușă. Și acolo te atinge un susur prea blând, e o fericire și un entuziasm pe care nu poți să-l justifici. Și buimăcit pentru un moment, îți tresaltă inima. Realizezi că acesta este un lucru greu de explicat, e un sentiment de neegalat! Și regăsești într-un locșor, foarte bine împachetat și păstrat la loc sigur, ceva foarte valoros. Surprins constați că acolo stă ascunsă… mulțumirea!

Și te întrebi atunci: Oare de ce, noi, oamenii, suntem așa de săraci în valori și în sentimente, săraci în cuvinte, săraci și prea goi? Tot mai adesea îi judecăm pe alții, avem defecte, ne îndoim de ceea ce suntem, cârtim și suntem tot mereu nemulțumitori.

Însă mulțumirea nu e ceva ieftin, ușor de apreciat, ci este o lecție pe care trebuie s-o înveți permament, zi de zi. Mulțumirea nu este doar un ideal frumos pe care niciodată nu vei putea să-l atingi. Este un apogeu pe care zi de zi trebuie să-l ajungi, trebuie să fii tot timpul pregătit. Este un test pe care trebuie să-l treci cu brio mereu.

Mulțumitor vei fi când vei învăța să-I fii recunoscător lui Dumnezeu, nu numai pentru ceea ce ești, ci și pentru ceea ce vei fi și vei primi. Mulțumitor nu numai pentru momentele frumoase, ci și pentru problemele care uneori te izbesc cu toată puterea de pământ. Mulțumitor atât pentru zâmbete, cât și pentru întristări. Mulțumitor nu numai pentru vreme bună și soare, ci și pentru ploaie și nori. Mulțumitor nu numai pentru clipe de entuziasm, ci mulțumitor și pentru dezamăgirile care ți-au fost date ca din ele să  înveți ceva important.

Eu vreau să deschid această ușa a sufletului, însă eu sunt doar un plod în mâna Lui, și nu cred că voi putea vreodată să spun: Doamne, eu ți-am mulțumit destul!

Dar, totuși… lasă-mă să-mi exprim mulțumirea!

Comments

comments