Parcă nu demult credeam, naiv, e drept, că multe lucruri vor rămâne cum le-am cunoscut. Vedeam prietenia ca fiind ceva nesupus uzurii vremii și că odată închegată, timpul nu-și va mai înfige colții ascuțiți. În mod clar m-am înșelat, căci puține sunt prieteniile omenești care rezistă pe termen lung sub povara vremii.

Regele cărturar, Solomon, notează în Proverbe 17: ,,Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate“. Afirmația, pe cât de adevărată, poate fi și un sfat pentru viitorul rege, Roboam, căruia îi reveneau legitim tronul, mult aur, împărăția… Oare în contextul unei asemenea curți opulente, dar frământată de ambiții și urzeli, mai era loc pentru prieteni adevărați? Mai cu seamă acolo era nevoie de ei.

Prietenii falși se ivesc pe nesimțite, peste tot, ploconindu-se precum bufonii la casa împăraților. Prietenul bun, e adevărat, e darul lui Dumnezeu pentru noi, dar e și rezultatul unei alegeri înțelepte din partea noastră. Sentimentul de siguranță e unul înșelător. Niciun muritor nu e scutit de posibilitatea pierderii sănătății, a tronurilor, bogățiilor și a tot ce am crede că e durabil. De cei aflați în nenorocire toți se dezic degrabă și sunt puțini cei care rămân alături cu o iubire compătimitoare.

Prietenia bună e legată prin rugăciune, prin atenție deosebită și comunicare deschisă. Înclinația ființei umane înspre prietenie a fost adăugată pentru desăvârșirea omului în Actul Creator. Nevoia de prietenie este adânc sădită în om, în asemenea măsură că deseori o simplă privire înțelegătoare a unui prieten e de neînlocuit – Proverbe 15:30: ,,O privire prietenoasă înveseleşte inima“.

Riscul degradării morale îl paște pe omul singuratic, tocmai de aceea desăvârșirea este cu neputință de realizat în singurătate, ci numai în părtășia prietenilor buni – Proverbe 12:26a: ,,Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună“. E cert că nicio prietenie nu se va închega și nu va dăinui decât întemeiată pe iubire.

Câtă chibzuință matură trebuie să dovedim în alegerea unui prieten. Ce-ți doresc ție îmi doresc și mie. Nu te împrieteni ușor ca să nu ai parte de amare decepții. Pune iubirea drept temelie prieteniilor pe care ți le doresc puține, dar trainice, căci iubirea e singura ce nu s-a frânt în nicio cutremurare.

E drept, despre prietenie nu se poate vorbi eficient decât exemplificând. Așadar, ce fel de prieten ești? Ce prieteni ai? Gândește-te din nou.

Articol scris inspirat fiind de lecturarea cărții ,,Scrisori fără adresă“.
Sursă foto: Friend of sinners, Friend of mine

Comments

comments