Ca să îți răspund la întrebarea din titlu, trebuie să mergem înapoi în timp cu aproximativ o săptămână, iar cel mai bun exemplu pe care ți-l pot oferi este propria-mi persoană.

Am fost într-o scurtă vizită la cabinetul stomatologic al mamei mele și acolo m-am întâlnit cu o fostă profesoară din liceu. Am început să vorbim despre una alta, amabilități în mare parte (Ce mai faci(eți)? Cum e viața? etc.). De curios ce sunt, am întrebat-o ce mai face fosta mea dirigintă și citez: „Mai terorizează elevii?”, iar ea mi-a răspuns politicos: „Nu știu, nu prea mă interesează”.

Toată ziua am fost foarte frustrat de răspunsul ei; e genul de profesor prietenos cu elevii (mai ales foștii elevi) și credeam că aveam o relatie cât de cât amicală încât să-mi dea un răspuns sincer, sau măcar un raspuns, dacă e până acolo. M-aș fi mulțumit și cu un simplu da sau nu.

Însă răspunsul ei mi-a făcut un mare bine. În ce sens, te întrebi? Te scutește de unul din cele mai actuale și favorite păcate ale omenirii (nu zic a pocăiților, ca să nu se simtă cineva). Un păcat la care ajungi foarte ușor fără să conștientizezi și de care cu toții suntem vinovați, bârfa!

Da, ea este prietena mea cea mai bună în timpul pe care nu-l petrec cu cel mai bun Prieten (citește titlul). La ea merg, pentru că, să fim sinceri, cu și despre Isus nu prea ai ce bârfi – cu El toate cărțile sunt pe față (de fapt, o singură Carte).

Cu toții știm că bârfa este un păcat, deci de ce îl comitem? Poate viețile noastre nu sunt destul de interesante, sau pentru că e un mod foarte bun de a evidenția cât de buni și de sfinți suntem față de alții despre care știm numai noi ce grozăvii au făcut și în ce moduri au păcătuit.

Evident că noi suntem mai buni pentru că nu am făcut păcatele acelea și trebuie să zicem asta și altora, nu? Pe lângă faptul că spunem mai departe, mai trebuie și să îi criticăm și judecăm, pentru că dacă Isus este cel mai bun Prieten al nostru, asta ne face instant judecători supremi.

Știu, bârfa e un subiect sensibil și dureros. Mulți preferă să îl evite – și de multe ori și eu – dar adevărata schimbare începe în fiecare dintre noi și atât timp cât nu spunem „stop” bârfei, ea va continua să fie cea mai bună prietenă a noastră.

O prietenă așa de bună, încât ne va ține doar pentru ea și într-un final ne va dezbina pe toți. Levitic 16:19 spune așa: Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu sunt Domnul.”

Sunt multe lucruri de spus, însă practica contează cel mai mult. Personal, mai am mult de lucrat la acest capitol, dar vreau să mă opresc din a mă hrăni cu mâncarea acestei lumi spurcate de firea pămăntească și să încep să mă hrănesc cu mâncarea Prietenului meu cel mai bun!

Vă las cu un citat al Eleanorei Roosevelt care mi se pare foarte potrivit cu acest subiect: „Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oameni.”

Sursa foto: aici

Comments

comments