Mica 5:10 – În ziua aceea, zice Domnul, îţi voi nimici cu desăvârşire caii din mijlocul tău şi-ţi voi sfărâma carele
Și totuși ce-o avea Domnul cu nimicirea cailor și-a carelor? Din lista lungă de nimiciri care începe în acest verset Și-o găsit tocmai cu caii și carele să înceapă? Sigur că, poate sunt din aceia care nu se abțin să interpreteaze pasajul în felul următor: uite că Domnului nu-i plac caii! Am mai văzut și astfel de… interpretagii!

Problema cailor și a carelor este că ele aduc o autosuficiență în mintea omului, o autoînșelare că „ne descurcăm și singuri”. Sigur, respectăm pe Domnul, Îi ascultăm poruncile, venim la biserică, facem milostenii etc., dar credem (la modul cel mai practic) că sunt situații în care: ne descurcăm, n-avem nevoie de ajutor! Ce greșeală!

Dar m-aș duce și mai adânc. Oare nu-i vorba aici de ceea ce putem numi: ispita alternativei!? Vezi tu, frate, Domnu’i sus, dar caii sunt la îndemână! Adică e bun Domnul, poartă de grijă, dar nu strică să ai o alternativă. Dacă nu apare?! Este ca și cum Elisei i-ar fi spus slujitorului Lui: du-te și pregătește caii, că dacă nu vezi mulțimea cerească măcar să ai ce vedea (și pe ce te baza)! Oare cine ne-o învățat să-l punem și pe Domnul la capitolul alternative?! La supermarket avem alternative și e bine că e așa, dar să nu confundăm lucrurile! El nu este o alternativă, El este Singura Cale!

Comments

comments