Ți s-a întâmplat vreodată să rămâi singur înaintea propriilor tale înfrângeri, trist și neputincios în fața umbrelor din inima ta? Vorbesc de acel moment din noapte când toți și-au închis telefoanele și dorm, iar tu stai cu tine, în fața propriei tale identități rănite de alegeri greșite, de oameni și de păcatele pe care numai nu reușesti să le învingi singur… Ai fost și tu vreodată în acel punct în care nu ai mai avut curajul să te apropii de Dumnezeu pentru că L-ai dezamagit și ieri, și alaltăieri și simți că nici El nu te mai poate ierta?

Ei bine, și eu am fost în acel punct… De multe ori. Cunosc prea bine acele zile fără nume în care te străduiești din răsputeri să fii un om bun, să nu mai faci niciun pas greșit, în speranța că alergarea ta din ultima vreme va fi uitată cumva. Dar nimic nu se schimbă. Ba mai mult, greșești din nou și te simți și mai deznădăjduit. Încet, îți pierzi plinătatea, bucuria, pacea, sensul și orice speranță și începi să realizezi că nici chiar eroul din tine nu te mai poate salva.

Dacă ai trecut sau treci printr-o stare similară, atunci sigur mă înțelegi. Știi că doar Dumnezeu te poate vindeca de tot întunericul din tine. Partea fericită este că în El avem o nădejde care nu înșală. Cuvântul Lui vorbește așa de frumos: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus“ (Romani 3:23,24).

Răspunsul pe care îl cauți nu se găsește în tine, ci în El.

Când îți întorci privirile spre El, „te luminezi de bucurie“ (Psalmul 34:5) și începi să simți cum întunericul din inima ta este înfrânt. Totuși, după o perioadă, te găsești din nou în acea poziție a căderii. Adevărul e că legăturile păcatului sunt prea grele ca să le învingi singur. Chiar și singur împreună cu Dumnezeu.

Rezolvarea dificilă dar neprețuită pe care am găsit-o eu la acest nivel a fost mărturisirea: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit“ (Iacov 5:16).

Crede-mă, știu că nu e ușor. Sunt multe în joc. Până la urmă, ai o reputație de păstrat, nu-i așa? Întotdeauna ai fost privit bine în biserică. Ce o să creadă oamenii despre tine dacă ai să le recunoști slăbiciunile tale? Cum te vor privi dacă vor cunoaște idolii din viața ta?

Știu că e greu, dar nu pot decât să-ți spun din toată inima mea că merită riscul. Iubirea va birui judecata. Dumnezeu ne-a înconjurat cu lideri deosebiți. El nu ne-a pus într-o comunitate ca să luptăm individual sau unii împotriva celorlalți. Dumnezeu ne-a pus împreună ca să luptăm unii pentru alții. „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica“ (1 Ioan 4:18).

Partea frumoasă atunci când îți mărturisești păcatele se regăsește în faptul că ele nu mai au nicio putere asupra ta. Începi să înțelegi că tu nu ești definit de răul ce te-a înconjurat, ci identitatea ta este protejată de Hristos: tu ești un fiu preaiubit.

Îți recâștigi bucuria, pacea, speranța și sensul și realizezi că nicio barieră nu merită să stea între tine și o veșnicie petrecută în prezența Lui. Lumina Sa pătrunde chiar și în cele mai ascunse colțuri ale inimii și vindecarea începe să încolțească și să dea muguri.

Sursă foto: aici

Comments

comments