Citirea de astăzi: 2 Cronici 29-32 Cornilescu sau NTR

„Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda ca să vină să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.”

Dintr-o dată şi-au amintit că există. Că sunt în viaţă datorită Unuia care i-a eliberat din apăsare, de neputinţă. Că au fost cruţaţi într-o noapte, demult. Şi-au amintit că n-au ţinut prea mult minte. Şi au sărbătorit. O dată pe an în cel mai bun caz.

Avem ore multe într-o singură zi. Ar fi frumos ca o dată măcar să sărbătorim. Sau să fie adânc în noi celebrare neobosită. A Lui Isus. Numele Îi dezvăluie harul, şi dorinţa care i-a pricinuit atâta supliciu: să fie Salvator al fiecăruia dintre noi.

Ziua în care a murit ne marchează fiecare ceas, dăruirea de Sine ne ţine vii, de-atunci până azi, până-n veci. Însă uităm prea des. Ne cuprinde ameţeala, pentru că îmbrăţişăm prea mult lumea aceasta şi  vacarmul ei.

Dar să ne desprindem. Isus să ne fie sărbătoarea şi reamintirea Paştelui, zilnic.

Comments

comments