E bine să fii precaut? Depinde asta de context? Depinde de măsura în care se aplică doza de precauție? Precauția e definită ca fiind o măsură luată în avans pentru a preveni ceva dezastruos, neplăcut sau inconvenabil.

Un mare pericol care poate fi tăinuit de precauție este că rațiunea poate pune stăpânire pe tine în așa măsură că te face să nu acționezi. Nu acționezi de dragul de a nu răni, sau mai grav, te scuzi spunând că a fi precaut înseamnă a sta și a lăsa ca lucrurile să se întâmple de la sine. Nu acesta e felul în care precauția lucrează, pentru că precauția presupune pe lângă efortul intelectual unul fizic, menit să ne scuture scuzele și să ne îndemne la acțiune.

Nu știu cât de la modă mai e dictonul „Ascultă-ți inima“, știu însă că e deranjant faptul că de multe ori acționăm conform acestuia.

„Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare. Cine poate să o cunoască?“„Eu, Domnul, cercetez inima și încerc adâncul ființei.“ (Ieremia 17)

Optimized-Screen Shot 2015-05-15 at 00.17.20

Inima trebuie să fie educată, pentru că altfel are apucături sălbatice, de nestăpânit, iar dacă le dăm frâu liber, ajungem să suferim negreșit. Pe drept sunt numiți nebuni cei care aleg să se încreadă în inima lor (Proverbe 28). Simțirile nu ne pot fi călăuze, ele sunt periculos de înșelătoare. Sunt foarte multe lucruri trecătoare care ne țin inima într-un necurmat freamăt și o poartă de la un simțământ la altul.

Dacă aș fi acționat conform indicațiilor inimii mele din ultimele câteva săptămâni, aș fi sfârșit teribil. E drept, inima are tendințe sofisticate, dar tot ea e adesea egoistă și acționează ca busola piratului caraibean. Inimile noastre nu ne vor salva de ceva anume, noi trebuie să fim salvați de ele. Inimile noastre nu sunt menite a ne fi dumnezei, ci de a-L crede pe Dumnezeu cu ele.

Precauția va lucra mână în mână cu dragostea și implicit curajul. Precauția e izvorâtă din înțelepciune, dar foarte ușor se poate transforma în nebunie dacă nu e mânuită corespunzător. Din pricina ușurinței inimii și a nepăsării față de scăderile noastre în evlavie, nu simțim durerile sufletului nostru, ci adesea râdem zadarnic, pe când pe drept s-ar cuveni să plângem.

Optimized-bike-and-guy-2

Te rog, pentru binele tău, acționează precaut, cugetă la îndemnurile Duhului, nu la cele ale inimii. Lasă-L pe El, Domnul, să-ți cerceteze inima, și adâncul ființei. El este Singurul care poate și vrea să ți-o vindece de încăpățânări puerile și de apucăturile-i uneori atât de insesizabile, dar atât de nocive. Nu ai motive să faci asta? Iată unul: Inima îşi va căpăta tot mai mult curăţia în asemenea măsură că Dumnezeu Se va putea oglindi în ea cu limpezime.

Sursă foto: aici

Comments

comments