Robia babiloniană a fost devastatoare pentru israeliți. După 70 de ani de la distrugerea primului Templu, Zorobabel si marele preot Iosua încep să reconstruiască Templul lui Dumnezeu din Ierusalim.

Acest Zorobabel (semnificatia numelui: „Sămânța Babilonului” sau „Semănat în Babilon”) este cel care inițiază această reconstructie. Deși descendent al lui David, este departe de a fi la inălțimea lui. Și totuși Dumnezeu îl cheamă și prin el este construit al 2-lea Templu.

Lângă Zorobabel stă marele preot Iosua. Zaharia ne prezintă în capitolul 3 o imagine a marelui preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului. Deși stătea în picoare, hainele îi erau murdare. Și tot Zaharia prezintă faptul că Dumnezeu îl îmbracă cu haine noi, curate.

Aceștia sunt oamenii pe care se bazează reconstrucția Templului din Ierusalim. Oameni imperfecți, poate chiar nepotriviți pentru lucrarea care le stă înainte. Și totuși Dumnezeu vine și spune: „Cine esti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel”… „Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta și tot mâinile lui o vor și isprăvi”… „Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?”

Cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Cu siguranță nu Dumnezeu. Nu acest Dumnezeu care l-a trimis pe Isus să pună în aplicare planul de salvare a omenirii și i-a rânduit o echipă de 12 pescari, în mare parte, clevetitori de meserie, nu acest Dumnezeu care l-a chemat pe Moise, un lider eșuat și exilat, un bâlbâit, să convingă un popor că este trimis de Dumnezeu să îi scoată din robie.

Nu acest Dumnezeu care s-a întrupat în chip de copil, într-un staul de la marginea Betleemului, ca să schimbe lumea din temelii, ca să smulgă oamenii din gheara păcatului… a trimis un copil. Acest Dumnezeu nu va disprețui ziua începuturilor slabe.

Comments

comments