tumblr_nn7mh7qHGs1riijaro1_1280

Orizontul este linia care desparte ceea ce vedem cu ochiul şi tot ceea ce se ascunde după acea linie. O limitare fizică (curbura Pământului), lucrurile pe care noi nu le vedem le copleşesc pe cele care se află în micul nostru câmp vizual.

Viaţa noastră este la rândul ei marcată de un orizont care desparte lucrurile ştiute de cele neînţelese, orizont pe care vrem să-l mărim odată cu trecerea timpului. Este dar departe de orice puteri omeneşti ca acel orizont să nu mai ascundă ceva. Suntem legaţi de o viaţă învăluită în mistere, orizontul fiind doar doar o dovadă a existenţei acestor mistere. Căci dacă toate lucrurile ar fi descoperite, ce ar mai ascunde orizontul?

Viaţa spirituală se află sub acelaşi semn al orizontului. Absenţa ei nu înseamnă lipsa orizontului, ci o dovadă a necunoscutului care te împresoară. Problema este faptul că orizontul normal al vieţii nu este suficient pentru a accede în cer. Iar metoda tradiţională de a-ţi mări orizontul este ascensiunea, ideea de ridicare, dar cum poate fi acest lucru realizat în viaţa spirituală?

Răspunsul fundamental la această întrebare şi la multe întrebări referitoare la viaţă este acesta: credinţa. Şi exerciţiul credinţei este acesta: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.“ Astfel, credinţa nu doar că mută acest orizont care te leagă, dar îţi şi dezveleşte ce se află în spatele lui. Nu prin ochii fizici, nu prin propriile puteri. Singurul mod prin care poți avea siguranţă cu privire la lucrurile dincolo de orizontul tău este prin credinţă.

Iar intrarea în odihna Sa se poate face doar având cunoştinţă de Împărăţia Sa care nu e vizibilă ochiului, într-un loc în care orizontul omenesc nu va ajunge niciodată, loc vizibil doar prin ochii credinţei. Nu poţi intra într-un Loc al Speranţei pe care tu nu l-ai văzut şi nu l-ai dorit niciodată.

Credinţa nu doar că lărgeşte orizontul, ci şi modelează pe cel care era deja vizibil. Tot ceea ce era cunoscut înainte şi neascuns de orizont va capăta un alt sens prin această nouă dimensiune creatoare a credinţei. Ea e datoare să ne dea speranţa, viziunea, cunoaşterea Sa, dar cel mai important, viziunea asupra singurului loc care contează cu adevărat şi unde îmi doresc să ne regăsim cu toţii: Împărăţia Sa.

Sursă imagine: aici

Comments

comments