pustiuMulțimi și gloate se îmbulzeau la Ierusalim. Dar nu numai. Zbuciumul lumii e tot mai frapant. În ciuda învălmăşelii, lumea e pustie. Toţi suntem singuri în pustiu.

Pustiul e damnarea sufletului, blestemat a-ţi petrece viaţa în acest loc al degradării, în care fiecare vânt, fiecare fir de nisip te-mpresoară şi încearcă să-ţi ia ce ai mai de preţ, frumuseţea sufletului, pacea, liniştea, mântuirea. Un loc al iluziilor deşarte, aparent împlinitoare al dorinţelor, dar care mai tare te vor scufunda în abis.

Viaţa e un drum lung în pustiu, iar la final nu te poţi închina Regelui într-o haină ruptă, cu sufletul ros de păcatul lumii.

Deşertul, în final, e moartea ori a firii, ori a sufletului. Pânza de in nu avea să-L ţină acoperit decât trei zile, dar dragostea şi jertfa Sa ne ţin înfăşuraţi pentru întreaga noastră călătorie în tumult. Bandajul Său e cel care ne protejează, salvator al sufletului tău. E singura speranță în fața pustiului imposibil de cucerit prin propriile puteri. Iar la final nu vei fi doar o carcasă goală, o umbră a fostului tău eu, ci un suflet atins nu de pustiul lumii, ci de brațul Său vindecător.

Comments

comments