Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”  Matei 7:26-27

Plutind, în derivă, ne aflăm mereu.

Purtaţi de valuri,  străbatem adesea ţărmurile acestei lumi indiferenţi. Pasivi, suntem purtaţi de această lume oriunde şi pretutindeni.

Ce control am eu într-o mare fioroasă? Mi-am cedat controlul, puterea de a lupta, lăsându-mă învins de valuri şi de lume.

Am cedat presiunilor lumii, şi iată că am fost vulnerabil. Încrezut nu în puterea Sa, ci a mea. M-am înşelat singur, condus de propria “înţelepciune” spre neant.

De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Matei 7:26-27

Singur, sunt în nisip, neavând nimic altfel de ce să mă ţin decât de propriu-mi ego infatuat. Contra unei furtuni precum a acestei lumi, ce şanse am eu? Eu, cu casa zidită pe nisip, voi fi lovit, val după val, purtat în deriva acestei lumi.

Frenezia lumii a învins nepăsarea mea. Astfel, lovit de val, erodat de timp şi nepăsare, am ajuns purtat tocmai de acel val care m-a distrus. Şi purtat voi fi de acest val, unde toţi suntem precum însuşi precum nisipul: nenumăraţi şi nesemnificativi.

Din pus deoparte, ocrotit, zidit pe stâncă, am ales nisipul care m-a înghiţit!

Alege Stânca, căci doar prin ea vei dăinui şi vei avea valoare! Locuieşte între nisipuri, şi aşa vei ajunge şi tu! Zideşte-ţi casa, credinţa în Stânca tare care este Cristos, şi fii la rândul tău o stâncă pentru alţii!

 

Comments

comments