Odată cu retragerea în glorie a lui Marți, Miercuri avea dificila misiune de a-și depăși fratele mai mic, ceea ce nu era deloc ușor.

După programul obișnuit de dimineață – micul dejun urmat de timpul de părtășie individual și pe grupe – am luat o pauză de la activitățile sportive(cățărare, sărituri, volei, tenis, etc.) pentru a participa la întâlnirile separate fete-băieți.

Din motive evidente nu pot să vă descriu întâlnirea fetelor, însă pot sa vă spun că băieții (sau poate bărbații ar fi un termen mai potrivit) au avut o discuție „ca între prințese.“ Max ne-a vorbit despre ce înseamnă să fii un bărbat adevărat în această generație supranumită „generația fără tată“, despre importanța de a adresa întrebări când nu suntem siguri pe ceea ce avem de făcut.

Seara, fiind extenuați de la cățărat pe cauciucuri și construit turnuri de lăzi, mulți dintre noi ar fi preferat probabil un mesaj liniștit, dar Adi Soporan, invitatul serii, avea alte planuri. Mesajul a fost de-a dreptul zguduitor, o chemare la consacrarea vieții în totalitate lui Dumnezeu, la stabilirea încrederii depline în El.

Avem prea multe lucruri cu care să trăim și prea puține lucruri pentru care să trăim. De asemenea, Adi ne-a prezentat două atribute obligatorii pentru un creștin adevărat: o perspectivă holistică și onestă asupra vieții, prin care să ne gândim întotdeauna la consecințele zilei de azi pentru ziua de mâine, și o focalizare precisă asupra Domnului pe întregul parcurs al vieții noastre.

Personal, mesajul m-a provocat să iau anumite decizii legate de felul în care îmi petrec timpul, decizii pe care să le pun în aplicare odată întors acasă. Cu siguranță nu sunt singurul care a fost provocat în a lua astfel de decizii.

Așteptăm cu nerăbdare să vedem ceea ce Dumnezeu are pregătit mai departe pentru noi în această tabără.

Cronicar de serviciu,

Andrei Bolojan

Foto artist, Bogdan Jeanine Naomi

Comments

comments