self-discoveryTe-nvârți și trăiești într-o fabrică, într-un loc deja comun. Aceiași oameni, aceleași percepții, aceleași concepții…

E rutină, monotonie și confort. Toată lumea muncește cu spor. La bandă trebuie să muncești din greu, trebuie să faci o muncă constantă, într-un anumit ritm. Nu te poți opri, deoarece nu-i poți opri și pe ceilalți, doar pentru că tu te oprești.

…Și sute, și mii de oameni fac același lucru. Toți muncesc la fel, nu poți să ieși tu din tipare și să lucrezi altfel. Dacă ai vreo idee, sau dacă cumva îți trece ceva prin cap, ți se taie tot elanul. Doar nu vrei să fii tu mai deosebit și să ieși în evidență. O fi ceva rău sau greșit cu tine dacă te gândești să faci asta. Și dacă din când în când ți-ai dori să schimbi ceva, te gândești să o lași baltă, că doar și ceilalți fac lucrurile la fel.

…Și e rutină, monotonie, totul e mecanizat, mașinărie… și trăim între limite și parcă facem lucrurile din inerție, în loc să înaintăm tot mai sus pe alte trepte…

Da, e viața cotidiană… Trăim parcă închiși într-o carapace și suntem prizonierii propriei noastre lumi, și ne place să purtăm măști, să ne dăm altcineva decât cine suntem. Ipocrizie și fățărnicie. Și sunt mii, și sute de mii de copii ale altor copii, copii ale altor imitații. Și așa ne trăim viața, în tipare.

Frumusețea, însă, constă în faptul că fiecare suntem unici în felul nostru. Dumnezeu ne-a creat identități diferite. Totul depinde de noi cum vrem să trăim: închiși în fabrică sau liberi să ne mișcăm pe unde vrem.

Tu însă nu-ți pierde identitatea, ci fii un original!

Sursă imagine: aici

Comments

comments