Îmi aduc aminte că o dată, într-o seară, mai aveam ceva de făcut înainte să mă culc, ceva foarte neînsemat (poate să spun ceva cuiva sau să sting un bec), dar înainte de aia m-am pus să mă rog. Și n-am putut. Îmi era greu, pentru că îmi tot venea în minte lucrul pe care îl mai aveam de făcut. Mă întrebam cum de ceva atât de mic poate reprezenta un obstacol în fața unei activități care mi se părea, teoretic, foarte importantă – rugăciunea. Mi-am dat seama că toată ziua amânasem rugăciunea; toată ziua, într-un mod foarte puțin conștient, îmi spuneam ‘mă rog mai târziu’. Îmi era greu pentru că orice activitate părea mai importantă, mai urgentă decât să mă rog. Inima și mintea mea erau ‘antrenate’ împotriva a ceea ce încercam să fac. De ce trebuie să așteptăm să nu mai fie nimic pe listă ?

E foarte bine să iei câteva momente să fii sincer cu tine însuți. Mai mult, să fii sincer cu cel căruia vrei să Îi dedici victoriile tale, cu cel din care vrei să faci bucuria ta, cu cel despre care crezi din toată inima că te-a creat și te iubește !

Cineva spunea: “Dacă simți că vrei să te rogi, roagă-te. Dacă simți că nu te-ai ruga – cu atât mai mult, roagă-te !”  Oare înțelegem ce facem atunci când amânăm o rugăciune ?

 

 

 

Sursa foto aici

Comments

comments