Imn. Controversat de unii, adică de ce să ne deșteptăm, chiar dormim un somn de moarte și-acum? Din când în când istoria ne lămurește că nu ne-am deșteptat suficient, că mai durează până vom fi treji de-a binelea.

Sarmale – cu varză acră neapărat-, mămăliguță și mici. Gastronomia ne face cinste; mâncarea noastră e savuroasă și te-mbie să-i omenești pe cei din jur. Ospitalitate, mese-ntinse și voie bună; despre români se știe că-s primitori de oaspeți, despre românce că-s frumoase. E o combinație bună, zic eu.

Tricolor. Arborat la insituții și unele case, a-nceput să reprezinte mai des un motiv de mândrie națională. Chiar ieri am văzut câteva mașini (branduri străine, numere locale) cu stegulețe tricolore. Poate începem să ne asumăm identitatea de nație ca pe ceva firesc și natural.

Miorița, și atitudinea ciobănașului în fața pericolului iminent, Ah, cum nu aș vrea să nu ne mai reprezinte, cum aș vrea să nu mai fim resemnații care-și acceptă fără împotrivire soarta! Cum aș mai vrea să ne găsim demnitatea și curajul de a ține fruntea sus. De a lupta!

Sate în care se întâlnesc extremele: case frumoase, dar goale deoarece cei ce le-au înălțat au rămas pentru un rost mai bun, ori, case modeste locuite de oameni harnici și cu suflete bogate. Copii ce-mi frâng inima cu dorul lor după părinții plecați departe pentru ei…

Tineri cu potențial extraordinar în orice domenii, olimpici, medici, ingineri, ori informaticieni pricepuți. Pe unii dintre ei îi vom pierde poate fix pentru că nu am fost educați șă le facem loc să crească, să se dezvolte. Alții vor rămâne și vor clădi ceva mai bun, ceva autentic.

***

Gânduri românești îmi perindă prin minte, azi de 1 Decembrie. Nu sunt idilice, sunt gânduri de bine însă. Știu că nimic nu e întâmplător. Ne-am născut și am crescut aici cu un scop, ne avem rostul nostru. Avem și o reponsabilitate față de țara noastră: responsabilitatea de a fi și de a face. De a fi buni români și de a face rugăciuni pentru cei care conduc, pentru cei ce-s în slujbe de autoritate. Responsabilitatea de a nu ne mai lamenta, de a fi cinstiți și optimiști.

De aceea, mă așez la masa tăcerii. Da, Constantin Brâncuși e un nume de român care ne-a dat motive să ținem fruntea sus în lume. La fel și Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Grigorescu, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Nicolae Paulescu, Gheorghe Zamfir … Stau deci la masa tăcerii  și privesc spre coloana infinitului. Putem avea speranță!

La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Sursa foto, aici.

Comments

comments