Ați auzit de frăția copacilor? Nici eu. Dar acesta a fost primul gând când am auzit de giganticii arbori din California, și cum reușesc ei să trăiască de fapt.

Uriașele păduri de conifere din California sunt considerate cele mai mari de pe pământ, iar copacii, cei mai înalţi din lume. Unii dintre ei au peste 90 de metri înălţime și o vârstă de peste 2.500 de ani. S-ar putea crede că astfel de arbori au un sistem de rădăcini imens, ajungând până la zeci de metri sub pământ.

În realitate, coniferele acestea au un sistem de rădăcini destul de superficiale, dar încâlcite. Acestea sunt împletite între ele. Când vine furtuna și suflă un vânt puternic, arborii rămân în picioare. Ei sunt legaţi unii de alţii și nu rămân singuri, ci se susţin și se protejează unul pe altul. Ce lucru extraordinar! Parcă sunt vii și știu că au aceeași sevă, căci extrag viața din aceeași sursă, din același izvor. Ca niște adevărați frați.

Și dacă ei trăiesc așa, oare noi cum trăim? Suntem conștienți că același sânge ne curge prin vene? Sânge regal chiar! Suntem conștienți că dacă suntem copii de Dumnezeu, ne adăpăm din același izvor? Că avem aceeași sursă de viață?

Poate viețile noastre sunt încălcite, uneori. Sau poate rădăcina noastră nu este suficient de adâncă. Poate nu a mai plouat de ceva vreme  peste noi, și suntem uscați. Sau poate dimpotrivă. Totuși, locul unde rădăcinile noastre se întâlnesc, este în Hristos.  El este seva noastră. El este Cel care ne leagă.

Să nu uităm cine suntem. Să ne doară dacă cel de langă noi suferă. Să plângem cu cei ce plâng. Să ne bucurăm cu cei ce se bucură. Căci trăim sub același cer, suntem făcuți din aceeași plămădeală. Și dacă soarele te încălzește acum și e bine la umbră, vântul și ploaia își așteaptă rândul.

Un lucru știm sigur, și acela este că suntem frați. Căci avem același Tată și purtăm același nume! Și dacă este așa, haideți să ne comportăm ca atare. Unde altundeva să vadă lumea dragostea în noi, dacă nu chiar în mijlocul nostru? Mai ales că suntem  chemați la asta!

Haideți să începem să trăim vrednici de numele pe care îl purtăm. Căci  știm cine suntem și cu siguranță știm și ce nume purtăm.

Comments

comments