„Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. […] Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.“ [Eclesiastul 2:11, 17]

Ce mică este capacitatea noastră de a înțelege viața și pe Dumnezeu! Ce neputincioși suntem noi în fața voii Sale și ce nesemnificativi am părea noi în acest colectiv atotcuprinzător, intitulat Univers.

Ne înșelăm amarnic dacă trăim sub impresia cunoașterii vieții și a ansamblului ei. Niciodată, în postura de oameni nu vom fi capabili a înțelege în întregime planul lui Dumnezeu pentru viața noastră sau pentru noi toți. S-ar putea să nu înțelegem momentele de tristețe, sau să nu înțelegem clar direcția în care voia lui Dumnezeu ne mână viața. Această neînțelegere și mister pot provoca adesea mizerie spirituală, frustare și mânie.

Să nu ne lăsăm controlați de frica și neputinciozitatea vieții acesteia. Căci deși noi suntem limitați în trup, Dumnezeu nu ne-a creat pentru a trăi deplin în trup. Deși limitați, noi nu am fost făcuți pentru lumea aceasta finită, nu am fost meniți să ne găsim împlinirea pe acest tărâm. Da, trebuie să Îl căutăm chiar și aici și să fim conștienți că doar prin mântuirea acestea vieți vom trăi împlinirea deplină a vieții eterne.

Să nu lăsăm suferința lumii acesteia să ne devieze de pe cale, să păstrăm mereu în gând viața eternă, cu toate binecuvântările ei. Dumnezeu de aceea lasă în Biblie descrieri ale acestei vieți alături de El, în veșnicie, frânturi din paradis, paradisul în care ne vom afla în prezența Sa.

El* va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi** moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce* şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată**, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” Apoi mi-a zis: „S-a* isprăvit! Eu** sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu* voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu. Ap. 21:4-7

Toate suferințele vieții acesteia sunt doar ale vieții acesteia. Nu lăsa cununa ta să fie pierdută din cauza fricii, mâniei sau suferinței lumii acesteia; căci toate pălesc în comparație cu acel paradis care ne-a fost pregătit! Și acestea sunt doar frânturi ale veșniciei în prezența Sa. Nu sacrifica darul Său cel mai de preț; nu căuta sensul vieții acesteia mai departe de Dumnezeu, nu lăsa ca aceste căutări să te îndepărteze de El! Nu căuta în această viață cunoașterea absolută, ci apropierea absolută față de Dumnezeul tău, care te așteaptă în paradisul vieții veșnice petrecute alături de El!

Nu* va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul** de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.  Ei vor* vedea faţa Lui şi** Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte*. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul** Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor. Ap. 22:3-5

Sursa foto: aici

Comments

comments