Latina este adesea folosită în biserici şi în cercurile religioase, din pricina influenţei pe care a purtat-o în istorie, începând cu imperiul roman. Biserica Catolică a folosit de-a lungul istoriei limba latină pentru slujbe şi liturghii, motiv pentru care multe dintre fraze au ajuns să fie popularizate şi rămâse pregnante în lumea creştină.

“Nihil Sine Deo”, cea mai clasică şi populară dintre fraze, însemnând “Nimic fără Dumnezeu”. În ciuda întrebuinţărilor pur stiliste de care unii se fac vinovaţi, mesajul este unul puternic, care defineşte unul dintre aspectele cele mai importante ale unui creştin: dependenţa de Dumnezeu!

“Imitatio Christi”, însemnând “Imitând pe Cristos” este una din practicile creştinilor, umblarea lor fiind astfel de ţelul de a se asemăna lui Cristos în calea pe care o urmează. Considerată fundamentală de către Augustin, practica imitării lui Cristos ne va ajuta pe calea şi umblarea noastră, împlinind ţelul la care am fost chemaţi.

“Semper fidelis”. Presupun că nu aţi mai dat de această frază, cel puţin nu în context creştin sau religios. Însemnând “mereu fidel”, fraza este comună în cadrul armatei, în care diverse batalione sau unităţi au această frază ca motto; pe lângă acestea oraşe şi şcoli. Într-o unitate precum armata, nu este de mirare această chemare la fidelitate, cum ai putea lupta dacă fraternizezi cu duşmanul?

Mereu fidel. Nu auzi prin biserică discutându-se de fidelitate, decât în contextul familiilor în care aceasta lipseşte sau a oamenilor care schimbă biserica. Fidelitatea faţă de Cristos totuşi?

[…] va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea Romani 2:7

Adesea, prin (ne)seriozitatea credinţei noastre, îi suntem infideli lui Cristos. Lipsa dedicării, a interesului nostru ne trădează. Nu e nevoie de post bisăptămânal şi zeci de ore de stăruinţe prin a-I fi fidel. Nu trebuie să fii pustnic, să te acoperi cu saci. Ne preocupăm poate de cantitea timpului “petrecut” alături de Dumnezeu (dacă o facem), în loc de calitatea acestuia.

Trebuie să îi fim fideli prin supunerea şi dispoziţia noastră, prin profunzimea credinţei noastre! Ce rost are stagnatul în acelaşi stadiu al credinţei? Ce rost are dacă nu progresăm? Cristos a spus despre Sine că este o cale, nu un popas. Prin refuzul nostru de a-L urma, de a continua pe calea pe care am început, de a progresa, suntem infideli atât Lui cât şi promisiunii noastre de a creşte alături de El, de a-L urma, a-L imita şi încet ne îndepărtăm de viaţa doar alături de Dumnezeu.

Fii fidel în orice împrejurări, fii fidel atât ţie însuţi cât şi lui Dumnezeu!

Sursa foto: aici

Comments

comments