Extremele  nu au fost  niciodată sănătoase sau constructive, ci din contră, distructive. Extremele sunt fie la minus,  fie la plus, așa este.

Calea de mijloc, sau echilibrul se găsește cel mai greu și se pierde cel mai ușor. Acesta este cel mai important în viață, însă  și cel mai greu de găsit. Gândiți-vă cât de greu este să ți o balanță în echilibru. Daca pui ceva cât de mic pe un taler, trebuie să pui și pe celălalt ca balanța să fie echilibrată. Acesta este adevărul: extremele ne plac și uneori ne generează un sentiment de încredere.

Sunt oameni care fac exces de anumite lucruri și ajung mai apoi să aibă o repulsie față de acestea. Sunt persoane care ascultă o melodie preferată zi și noapte, și peste trei luni ajung să afirme că acea muzică nu le mai place, sau sunt alții care poartă o haină atât de mult, încât peste un anumit timp ajung să spună că este învechită și demodată.

Unii ajung să investească prea mult în alții și ajung la un moment în care nu le mai pasă deloc de ceilalți. Alții empatizează prea intens cu cei din jurul lor, și ajung mai apoi, nici să nu mai conteze ceea ce simt cei mai apropiați lor. Le pasă, dar excesul de prea mult, îi fac să se simtă indiferenți.

Este foarte greu să îți găsești acel punct central, acel echilibrul în care toată lumea să fie fericită.

Uneori trebuie să faci compromisuri, sau să renunți la tine pentru a-i fi bine celuilalt.

Echilibrul nu este ușor de găsit, dar se poate să-l obții, cu perseverență, și nu prin extreme!

 

Comments

comments