Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume: pe Simon, pe care l-a numit şi Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, pe Iuda, fiul lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător. Luca 6:13-16

12 oameni. 10 martirizaţi prin morţi cumplite, Ioan şi Iuda. Oamenii, care au fost cel mai aproape de Isus, au ajuns să-L cunoască cel mai bine, expunând astfel diverse comportamente şi reacţii pe care oamenii le-au avut în preajma Sa.

12 destine diferite, dar nu unice! Regăsite în zilele noastre, stările apostolilor sunt aşa de inteligibile pentru noi datorită propriilor noastre trăite, similarităţii dintre noi şi ucenici, fiind cu toţi acelaşi lut pătat de păcat.

Nu au fost fiinţe supranaturale, ci acelaşi lut căruia Dumnezeu suflare au fost ei, suntem şi noi. Unii dintre ei au fost definiţi de stările sau slăbiciunile pe care le-au avut, pe când ceilalţi au vrut să depăşească starea în care se aflau, să meargă mai departe de neputinţa care îi îneca.

Stările lor sunt momente prin care şi noi am trecut sau în care ne aflăm sau ne poticnim!

Toma am fost, Toma voi fi. Îndoiala a fost şi va fi parte a vieţii noastre. Momente în care poate credinţa ne înşeală, ne este insuficientă. Momente în care Îi cerem Domnului un semn pentru a crede, ca şi cum am avea nevoie sau ar trebui să ne dea un semn?

Petru am fost, Petru voi fi. M-am lepădat. Nu verbal, precum Petru. Dar adesea ne lepădăm prin El. Cum Îl putem noi oare onora urmând căile noastre egoiste? Nu Îl lepezi tu oare depărtându-te de El?

Iuda am fost, Iuda nu-mi doresc vreodată să fiu. Căci ştiu că L-am vândut pe Domnul meu, ştiu că adesea am ales nevrednicul, am ales poftele inimii mele.

Ioan am fost, Ioan doresc mereu să fiu. Îndemnat de dragostea Sa, să fiu mai bun. Mai vrednic, mai credincios. Mai plin de El, mai ca El. Lumină, nu reflecţie.

Petru, Toma nu au rămas definiţi de păcatele şi neajunsurile lor, au perseverat în credinţa în Isus alături de care au fost, pe când Iuda a fost învins de păcatul Său. Lupta nu este niciodată pierdută, căci orice viciu sau neajuns poate fi învins, precum vedem în ucenici. Noi ne învingem singuri, precum Iuda, căci altfel prin Isus avem victorie! Lupta e a noastră, dar victoria e a Sa! Ucenicii sunt şi eu, căci doresc să urmez calea Sa, dar adesea mă zbat, adesea cad, şi mai des sper să mă ridic, să nu fiu un Iuda, ci un Petru care a zidit biserica şi nu un Petru învins, un Ioan a cărui dragoste nu va cunoaşte hotare. Eu, ucenicii, lupt această luptă şi trag nădejde că prin credinţă şi jertfa Sa voi fi victorios!

Comments

comments