Viaţa este precum o călătorie, veşnic înainte, niciodată înapoi.

Ce-a fost scris nu poate fi şters, nici acoperit. Poate ignorat, dar spre ce folos, căci este deja scris.

Îmi imaginez viaţa ca şi o carte deschisă, iniţial goală, în care scrii. Dar tot ce scrii este tipărit. Nu cu creion, ci imprimat, tipărit, imposibil de şters. Nu vei mai putea să te întorci şi să schimbi. Căci oare ce se poate înţelege când eşti nemişcat, iar 10 litere se luptă pentru acelaşi loc?

Căci oricât de urâtă ar fi greşeala din carte, persistenţa şi orice încercare de corectură în acel loc vor strica şi mai tare aspectul pătat al cărţii. Astfel, singurul mod de a nu accentua şi mai tare greşeala este să schimbi pagina, să mergi înainte.

Toate greşelile personale vor fi consemnate, inevitabil, în cartea vieţii noastre. La fel şi toate realizările, împlinirile şi binecuvântările noastre. Căci precum noi suntem o colecţie de momente, trăiri, decizii şi credinţă, la fel şi a noastră carte va fi sumarul a ceea ce am fost noi odată. Buni, răi, iubitori, ignoranţi, dătători, zgârciţi, atei, credincioşi, rebeli, ascultători, totul se va găsi în acea carte. Greşelile noastre, realizările noastre.

Cu toate acestea, nu putem schimba nimic. Vom părăsi această lume, lăsând cartea poate deschisă, neterminată. Poate cu un final pus. În orice caz, această carte reprezintă ce am fost şi ce am fi putut fi. Scurtă sau lungă, cu un sfârşit fericit sau poate prematur, ea va cea care va rămâne, etalonul, monografia fiinţei noastre.

Oare va fi îndeajuns? Oare am fost noi oare suficienţi de buni? Căci cum am putea noi şterge ororile scrise şi înfăptuite… Oare există cale de întoarcere, iertare de păcate grele, comise? Căci păcatul meu scris rămâne, în ciuda tuturor faptelor bune. Cum voi fi eu oare cântărit, voi fi eu oare găsit uşor?

Apăsat fiind de al meu trecut, zâmbesc, căci la final, după cuprins, o filă nouă apare. Scrisă nu de mine, căci e mai presus de mine să pot scrie în carte după ce a fost închisă. Iar pe acea pagină, o erată, scrisă de Cineva mai presus de toţi şi toate, scria simplu, în sânge şi în spini, un singur cuvânt. Iertat.

Sursa foto: aici

Comments

comments