E decembrie și ninge cu fulgi de promisiuni albe. Fulgi mari de țeluri înalte, de motivații proaspete, fulgi suflați în aur și netopiți în uitare. Frigul îmi face lumânările prețioase, căci ziua e acoperită mai mult de întuneric iar hainele sunt reci. Noi doi ne întâlnim la sfârșit de zi, aici în liniștea serii segmentată de secundarul neîntrerupt al timpului…

Liniștii îi era dor de mine. Totul e așa de proaspăt, nou și frumos când ieși din rutină și pornești încrezator spre necunoscut, pe care din păcate adesea ne e teamă să îl descoperim. Îl lăsam acolo, uitat de timp și asigurându-l de fiecare dată că vom porni în căutarea lui. Dar mereu vina cade pe timp și responsabilitatea pe mâine.

E decembrie, oamenii par mai vulnerabili în fața vremii ce se arată stăpână, retrăgându-se încrezători în casele lor pe care le cred imperii. Pe strada inimii mele se aprind luminile iubirii Tale. Pot recapitula prin darul amintirilor timpul ce s-a scurs, timp pentru sădire și timp pentru smulgere, timpul pentru vise moarte, ucise și timpul pentru vindecare. Timp pentru dărâmarea speranței, urmat de un timp mult așteptat de ridicare în care Ți-am știut prezența, suveranitatea. Toate nuanțele timpului ne formează tabloul vieții noastre și-n final ne vom convinge că fiecare nuanță a fost nelipsită de trei însoțitori: har, îndurare și pace.

Mă uimești în sclipiri de revelație tacită. Mă rezem de poarta intrării în minunata Ta prezență și prin moștenirea anilor ce Te descriu, Te găsesc tot mai real, tot mai puternic, deși Tu ești același. Tu știi mereu când să apari. Tu nu lași ca timpul să fie dușmanul nostru. Noi zicem: Doamne dacă ai fi fost aici! Tu zici: Acum e timpul.

Din nou tropotul alegerilor se vor auzi pe cărarea vieții mele. Din nou sap după răspuns și nu dau de apă. Însă căutând după Tine, voi găsi răspunsul care azi are lacăt. Învăț să mă împrietensc cu tăcerea și cu multe provocări prin care zilnic sunt sculptată, căutându-se parcă în mine materiale din care nu credeam că sunt făcută.

Și las să curgă fulgi de amintire vie, născută ieri din viață mea cu Tine, împodobindu-mi sufletul cu mulțumire.

text de Manuela Silaghi

Sursă imagine: Sweet Ice Cream Photography, Unsplash

Comments

comments