Text de Patrich Lorincz

Poate ai fost frământat după întoarcerea ta la Dumnezeu de următoarea întrebare: Sunt eu oare mântuit ? În minte ți se ivesc tot felul de întrebări precum: Dacă oare momentul în care am decis să cred în Dumnezeu a fost doar un episod de intensitate emoțională ? Ori, poate la presiunea publicului, prietenilor ori chiar a unui instrument muzical am decis să fac asta? De unde am eu siguranța mântuirii ? Cum pot să știu că sunt cu adevărat mântuit ? Pentru a putea să răspundem la această întrebare, trebuie să privim spre singura noastră autoritate: Sfânta Scriptură.

 

Scrierile sfinte ne asigură că persoanele care au renunțat la trecutul lor murdar și care și-au pus întreaga încredere în Isus Hristos sunt persoane mântuite. O anumită ilustrație poate să ne ofere un raționament potrivit pentru a ne putea imagina schimbarea care acompaniază momentul încredințării noastre în brațul puternic al Domnului: Atunci când privim un miel observăm fragilitatea și dorința lui de a rămâne lângă Păstorul lui; în schimb, diametral opus, porcul este un animal care se bălăceste toată ziua în mocirlă – oricât încerci să îl disciplinezi nu poți. Dacă mielul intră în noroi, el niciodată nu va zăbovi acolo deoarece nu este în natura lui să își petreacă ziua în murdărie, dar porcul nu își găseste plăcerea în altceva. Oricât de mult cureți porcul, el tot timpul se va întoarce la noroiul său. Tot așa este și cu cei care cred cu adevărat în Dumnezeu: chiar dacă accidental ai intrat în noroi, tu nu vei zăbovi acolo, deoarece nu îți găsesti plăcerea, dar, pe de altă parte, dacă iubești noroiul cu toată existența ta, e de la sine înțeles că faci parte din categoria a doua. Prin faptul că tu continui să te lupți împotriva păcatului și încerci să îi reziști e dovada clară că dorești să fi plăcut Stăpânului Domn.

 

O întrebare cinstită pe care putem să ne-o adresăm este următoarea: dacă nu ai fi mântuit, de ce ți-ar păsa de Dumnezeu? Oricine știe că doar cei care îl cunosc pe Dumnezeu încearcă să îi fie pe plac Lui (1 Ioan 2:4-6). De ce ai încerca să îi fi pe plac lui Dumnezeu dacă nu ai avut momentul nașterii din nou? De ce te-ai îngrijora de ce crede El dacă nu Îl cunoști? Pe un om neștiutor de Dumnezeu nu îl deranjează dacă trăieste în păcat, dar tu care încerci din răsputeri să Îl mulțumești pe Dumnezeu, de ce te îngrijorezi? De îndată regretă-ți păcatul și pornește pe calea greu bătătorită de mulți sfinți, căci nu ești nici primul, nici ultimul care se confruntă cu această problemă. Biblia este clară: Cine crede este mântuit! (Ioan 3:16, Faptele Apostolilor 16:31). Crezi tu în Isus Hristos și îți pui toată speranța în El? Dacă da, ești mântuit! Și această mântuire nu vine prin puterea ta, ci prin puterea lui Dumnezeu! Așadar, lasă grijile la o parte și încrede-te în Dumnezeu deoarece dacă El a început această lucrare în tine, El o va și finaliza. (Filipeni 1: 16). În ciuda disperării și greutăților tale, continuă să mergi pe calea credinței, indiferent că alergi, mergi, șchiopătezi ori te târăști! Urmează sfatul Domnului Isus: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.“(Luca 12:31- 32)

În încheiere, să privim la răspunsul Domnului Isus pentru o altă mulțime de sceptici, ucenicii Domnului Isus:

Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiți și s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“ Isus i-a privit țintă și le-a zis: – Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.” (Matei 19:25-26)

 

 

Comments

comments