Recunosc că în iernile grele mă gândesc cu mult drag la o zi de vară, la o zi călduroasă când pot să port tricou, să stau pe terasă la răcoare sau să mă relaxez și să mă bronzez. Acum însă e vară și tare mi-aș mai dori  să fie răcoare când canicula de afară ne cam fură respirația.

Așa este firea noastră de efemeri să ne dorim întotdeaua ceea ce nu avem și să nu fim mulțumitori cu ceea ce avem și unde suntem.

Ceea ce este cert este că noi trebuie să fim mereu în clocot pentru El, să ne placa așa de mult acea stare încât să ne dorim să rămânem acolo. Să nu fim tentați să tânjim dupa “răcoare” sau să ne complacem în starea de căldicel.

Pericolul răcelii spirituale este o realitate, și din păcate prea mulți o trăim. “…din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”, iar întrebarea pe care vreau să mi-o adresez mie și ție este: oare și dragostea mea s-a răcit?

În urma frigului aprig din unele zone, unii oameni și-au pierdut viețile. La fel este și cu frigul spiritual care te omoară și te separă de Dumnezeu pentru veșnicie. De aceea, noi, oamenii, adesea ne mulțumim cu o stare de confort situată undeva la mijloc, acolo unde ne este cel mai prielnic, unde nu este nici rece, nici cald.

Haideți să ne alimentăm cu ceea ce este El, petrecând timp mai mult împreună în părtășie, trăind o viață în clocot din punct de vedere spiritual, pentru că celelalte lucruri  ne sunt la îndemână și le putem folosi mereu în funcție de nevoile pământești (ventilator, aerotermă, reșou, aer condiționat, etc.)

Comments

comments