„Ca să te apropii de cineva, ca să nu te mai îndoieşti de spusele cuiva, trebuie să ai puterea să te aşezi dincolo de minciună, adevăr, neîncredere şi curiozitate. Dincolo. În iubire, milă. Atunci poate, desfăcut de interese imediate să ai puterea să înţelegi lucrurile aşa cum sunt.” (H.Y. Stahl)

Ne vine realmente greu să îi înţelegem pe alţii. Ne sfâşie.

Totul pare infim atunci când problemele, bagajele nu sunt ale noastre. Ne lăsăm greu impresionaţi. Distorsionăm realităţi în speranţa unei conştiinţe cât mai adormite, o încurajăm să nu fie aşa naivă.

„Cu siguranţă că realitatea este alta, că au exagerat doar pentru a atrage simpatie, compasiune”, ne şoptim fără să ezităm o secundă. Poate da, dar noi nu suntem puşi să cântărim poveri, cu atât mai puţin să înclinăm balanţa în favoarea noastră.

Trebuie să vrem să trecem dincolo. Da, să vrem! Dincolo de instinct, prejudecăţi şi mai ales dincolo de tine.

Să-ţi doreşti adânc să poţi să te laşi pe tine umbră si să te pui dincolo de mândrie, nevoi, impulsuri.

Să înveţi să vezi dincolo de zâmbet, căci povara se poartă în suflet.

Doar acolo, „dincolo”, în iubire şi în milă totul se transfigurează.

Comments

comments