Peter_Paul_Rubens_-_Christ_on_the_Cross_between_the_Two_Thieves_-_WGA20235Praznicul Paştelui în Iudeea împăratului Tiberius. Larma mulţimilor era fără egal, inconştiente de ce avea să se întâmple tocmai de acel Paşte. În afara zidului Ierusalimului, doi tâlhari se aflau pe cruce, aşteptându-şi bine meritata soartă. Freamătul mulţimii din cetate întrerupea liniştea cu valuri de ecou, care răsunau într-un glas „Pe Baraba! Pe Baraba!“ şi „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!“, prevestitor al Celui ce avea să li se alăture lemnului crucii, pe Golgota.

Dar nu ştiau că Cel ce avea să fie așezat între ei era chiar Cristosul. Gloata ce Îl urma batjocoritor, făcându-I şi mai greu lemnul crucii, a fost primul semn al prezenţei Sale. Puţine cuvinte pot descrie insolenţa mulţimii, ura faţă de un Om care nu le-a greşit, ci care, dimpotrivă, a venit să le acopere greşeala. Stând în faţa dilemei de a-L ţintui sau nu pe cruce, chiar aşa uşor le-a fost să Îi dea o coroană de spini?

Şi totuşi, cu toţii l-am ţintuit pe Isus pe lemnul crucii. Adam a fost primul ce-a păcătuit, primul care a bătut cuiul în palma Lui însângerată. Eu şi tu L-am legat de lemnul crucii. Dar datorită dragostei Sale, a luat povara păcatului asupra Sa. Prin păcatul nostru, L-am jefuit pe Isus de liniştea cerească, L-am sortit practic crucii; astfel, dilema de a-L ţintui sau nu pe cruce a fost rezolvată prin însuşi existenţa noastră.

Tâlharii, aflaţi de o parte şi de alta a lui Isus, erau și ei puşi în faţa unei dileme. Ce puteau ei pretinde de la Cristos, când ei erau crucificaţi pe drept? Având în faţă jertfa lui Isus pentru ei şi pentru păcatul lor, au stat în faţa unei decizii de a-I onora sau nu sacrificiul. Unul din tâlhari, incapabil de a-şi înţelege propria soartă, decide să îşi petreacă ultimele clipe în acelaşi mod obișnuit, cum a făcut-o până atunci, luând în derâdere ultima barcă de salvare. A avut el oare remuşcări în decizia sa?

Cel de-al doilea tâlhar a acţionat în ciuda asemănării izbitoare cu situaţia celuilalt. Într-un ultim moment de credinţă, el ia apărarea lui Isus, și chiar îi adresează o cerere lui Isus, anume “Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”, fapt care îi asigură prezenţa în cer. Acest ultim gest al credinţei avea să conteze. Şi totuşi, a fost el sigur de cele zise? Sau aştepta el oare vreo recompensă pentru căinţa sa tardivă?

Circumstanţe identice, vieţi similare, sorţi diferite. Deşi neaşpteptat, cei doi tâlhari aveau să se închine diferit celui care chiar pentru păcatul lor, şi nu numai, stătea pe acea cruce. Dilema de a-L onora sau nu a fost prezentă ambilor tâlhari. Unul avea să batjocorească jertfa sa, iar celălalt a răsplătit, prin acel mic gest, darea lui Isus pentru sine, pentru noi.

Noi prin al nost’ păcat l-am pironit pe cruce, forţat de dragostea divină a lua vina asupra Sa, pentru a putea striga celor care l-au urmat “Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”. Iar dilema tâlharilor nu e doar a lor, e a mea, a ta, a tuturor. Decizi tu oare a onora jertfa sa prin dragostea-ţi, credinţa şi închinarea? Sau doreşti să risipeşti sângele vărsat la Golgota? Care dintre tâlhari eşti tu?

Comments

comments