Am intrat în vacanță cu viruși și în telefon, și în laptop. Deși un device cu viruși pare uneori funcțional, nu știi niciodată când va încetini procesele telefonului, când va opri laptopul, va deschide de bună voie site-uri, când va trimite spam-uri celor de la RDS, sau când îți va fi netul tăiat din cauza lor. Practic, un device cu virus nu se dorește a fi folosit pana ce nu e devirusat. Ori după o devirusare, merge și un upgrade, nu?

Gândindu-mă la nevoia de a-mi reformata toate “instrumentele” astea, mi-am amintit cum am ajuns și eu (în sfârșit) în vacanță, cum am rămas după un semestru despotic, sau mai bine zis, în care nu am băgat de seama sa am mereu antivirusul instalat. După un semestru greu și lung, cu o oboseala cronica acumulata, cu o imaginație vădită datorita imaginilor, reclamelor, filmelor din jurul meu, spam-uind oamenii pe Facebook sau lăsându-mă spam-uita de pofta ochilor și lăudăroșia vieții postate acolo.

Asa mi-am zis ca am și eu nevoie de o devirusare și un upgrade spiritual – unde, de data asta, îmi voi instala și antivirusul!
O săptămână am mers la munte, fără semnal, cu telefonul setat pe airplane mode și cu orice alt “device” închis în camera și uitat de mine.
Ce am învățat în timpul asta? – și încă învăț –
Am învățat ca dependenta aceasta a noastră de tehnologie e aproape nociva. Culmea ironiei ca pentru a va spune asta, o folosesc.
Am învățat că imaginația mea avea nevoie de o reîmprospătare după ce a fost invadata de tot felul de reclame, bannere și tot felul de imagini oriunde as fi privit în timpul anului.
Am învățat sa privesc cu alți ochi creația, ca ea e mai fantastica decât orice poza capturata, și ca nici măcar un tablou pictat cu multa măiestrie nu ar putea cuprinde măreția creației.
Am învățat ca e mai greu decât pare, și mai sănătos decât am crezut, aceasta devirusare de “civilizație”. Am învățat ca mintea poate sa intre în stand-by – sau asta o fi făcând parte din procesul de devirusare-, iar când își reia cursul gândurilor, aceasta intra într-o ordine.
Am învățat ca sa respir aerul proaspăt si sa locuiesc pentru un timp în inima munților e un leac pentru sufletul neștiutor și încărcat de nimicuri ale vieții. Ca lăudăroșia vieții, nu are de fapt niciun sens.. a te lauda cu noile “tale” achiziții sau cu locuri paradisiace pe care le vizitezi. Mi-am amintit ca din țărână suntem făcuți, și acolo vom intra. Ca suntem un fir de praf în mâna imensului Dumnezeu care a creat frumusețile naturii și pe noi- Cel care a plăsmuit cu atâta ingeniozitate și creativitate reliefurile, munții, brazii, diversitatea florilor și a întrebuințării lor, norii pufoși, soarele ca sa ne încălzească, cascadele, marea și sunetul valurilor care lovesc stanca…
Am văzut ce pace îți cuprinde inima când înveți astfel sa practici disciplina simplității.

Doar așa, încercând sa ne micșoram, realizând nimicnicia noastră și măreția Lui putem sa facem loc de un upgrade spiritual. Iar asta, doar acum urmează, de îndată ce ne instalam antivirusului înainte de a fi din nou virusati.
Asa ca, pentru o devirusare completa, recomand o vara departe de tot ceea ce ne întunecă mintea, imaginația și sufletul. De orice ar spamui mintea și inima cu invidie (o fi Facebook-ul, instagramul? – nu știu), de orice prelucrează imaginile pentru noi, de orice își bate joc de imaginația nostra și nu o lasă să încerce propriul ei joc de culori și imagini creative, de orice lăudăroșie a vieții, de orice produce mândrie și păcat în noi.
Recomand asa zisul sport al romanilor – aruncatul cu privirea. Haideți ca într-adevăr sa privim în afara noastră și a nevoilor noastre, sa ne minunam de creație – pentru ca e un har, sa ne putem bucura de ea, sa putem respira aer proaspăt, sa practicam disciplina simplității.
Fie ca pacea Lui sa ne inunde sufletele, iar noi, sa ne golim și să-i facem loc ca astfel sa ne “upgradam”.

Comments

comments