Mi s-a sugerat să scriu despre fricile tinerilor.

Meditând la subiectul ca atare, mă întrebam ce temeri să aveți voi, tinerii? Aproape că sună incompatibil! Tânăr fricos! Poate că da! Poate că am putea face cel puțin două liste de temeri, una cu temeri justificate sau recomandate – caz în care am putea înlocui termenul frică cu cel de respect – iar a doua listă cu temeri nejustificate, temeri care paralizează.

Vorbind, deci, despre frici, trebuie să acceptăm de la început că sunt unele frici necesare. Acestea au rolul să ne mențină în alertă, să ne cizeleze, să ne direcționeze corect. Din această categorie numim cele față de părinți, profesori, învățători, și nu în ultimul rând, frica de Dumnezeu care este, cum spune Biblia, începutul înțelepciunii! Vorbim deci de teama văzută ca respect.

Temerile inutile și cum să scapi de ele

Din lista fricilor paralizante, nenecesare și nejustificate cred că putem enumera frica de școală, de examene, de teze, unii de alții, de eșec, de terorism mai nou, de viitor, sau alte frici de genul acesta.

Mă gândesc că frica de boală sau frica de moarte e mai puțin întâlnită la tineri, desigur cu excepțiile de rigoare. Spun asta pentru că, nu-i așa, începând de pe la vârsta adolescenței, omul începe să viseze și poate ajunge la impresia că totul i se cuvine, că poate cuceri lumea de unul singur!

Bravăm și ne negăm temerile, încercând să le anihilăm cu un spirit de aroganță, mințindu-ne că suntem buni, oricum mai buni ca alții. În general, toți oamenii trec prin asemenea stări de negare. Ele definesc generații și pot fi inflamate de generațiile anterioare.

Mă întreb dacă acum experimentați frici din acestea mărunte și nejustificate, nerealiste chiar, ce veți face când veți înainta în ani și vă va încerca frica de boală, de moarte, frici serioase, chiar dacă și acestea sunt tot nejustificate, în special dacă ne referim la creștini?

Mai e ceva: tendința de evitare a temerilor din prima listă, justificate, caz în care automat vom experimenta fricile din lista a doua, cele nejustificate!

Importanța ascultării

Ca să închei subiectul, ce e de făcut?

În primul rând, aș insista asupra evitării fricilor din lista a doua. Ele se nasc din îngrijorări care de cele mai multe ori se dovedesc a fi nerealiste. Ce să mai zic că unele din acele frici le putem evita, pur și simplu prin cunoașterea responsabilităților și prin a fi serioși în privința acestora. Vă las pe voi să descoperiți care ar fi acele frici care se pot evita astfel.

Cu condiția că am făcut primul pas, al doilea ar fi concentrarea pe temerile necesare, acele domenii în care trebuie să oferim respect chiar dacă nu ne vine să facem lucrul acela. Este o chestiune de ascultare.

În fine, al treilea pas este unul care ține tot de ascultare (știu că nu e popular termenul!), respectiv înlocuirea oricărei frici, temeri, îngrijorări din viață cu teama ca RESPECT FAȚĂ DE DUMNEZEU!

Cum? Pur și simplu, știind aceste lucruri, să ne propunem să le facem, să ne dorim, să vrem – în felul acesta trecem de partea lui Dumnezeu! El oricum e de partea noastră!

text de Teo Bulzan

Sursa foto: aici

Comments

comments