Orice națiune își cunoaște momentul când a luat ființă și mai ales momentele de ascensiune din istorie. În schimb, momentele de decădere sunt privite cu relativitate și sunt foarte greu acceptate.

Săptămâna trecută, cu toții am fost martori la decăderea unei națiuni, probabil celei mai mari națiuni: Statele Unite ale Americii. Având o istorie relativ scurtă, ascensiunea a fost fulminantă, ajungând în scurt timp cea mai puternică națiune. Pe cât de rapidă a fost ascensiunea, pe atât de puternică este decăderea. La aproape 240 de ani de la înființare, Statele Unite – o națiune autodeclarată creștină, o națiune care duce,  de zeci de ani, un război religios împotriva păgânilor din Orientul mijlociu, aprigi păstrători ai principiilor creștine – își semnează în mod oficial decăderea o dată cu recunoașterea de către Curtea Supremă a căsătoriilor între persoane de același sex în toate statele.

O națiune ce renunță la principii și valori morale încetează să mai existe. Ceea ce strămoșii au apărat de-a lungul istoriei cu prețul vieții, este aruncat la gunoi în numele unei iubiri bolnave și al toleranței.

Având în vedere că nu este prima țară care legalizează căsătoriile gay, nu ar trebui să facem mare caz. Problema este alta: care este poziția bisericii vis-a-vis de această problemă?

Pe Facebook, sunt membru pe grupul „Facebook Wedding Photographers”, o comunitate ce numără peste 23 000 de membri. Sunt surprins și oripilat în același timp de numărul linkurilor, fotografiilor postate pe grup de la evenimente/nunți ce au ca protagoniste persoane de același sex. Nu mai vorbesc de valul de aprecieri venit din partea fotografilor în legătură cu legalizarea căsătoriilor gay în SUA. Mii de curcubee îmi inundă zilnic monitorul, încât am impresia că trăiesc într-o veșnică reclamă la Skittles.

Într-un moment de rătăcire personală, am accesat unul din linkurile de pe grup. O nuntă între un EL (britanic) și un EL (indian). Unul îmbrăcat în frac, altul îmbrăcat în țoale indiene. După ce am dat pe gât vreo două felii de lămâie (să spele greața), am continuat să dau „scroll“ peste fotografii, până am ajuns la următoarele:

gay1

gay2

Aici, starea mea generală s-a agravat, pe lângă greață fiind învăluit de senzație de panică, vertij și reprize de puseuri nervoase. CUM e posibil ca biserica să decadă în așa fel? A căzut inclusiv ultima redută a instituției care ar trebui să păstreze intacte și nepătate principiile morale și creștine?

Mai grav este faptul că, încet-încet, biserica evanghelică devine tot mai tolerantă în ce privește relațiile de acest gen. În mediul evanghelic, comentariile abundă pe marginea acestui subiect și mai dureros este să vezi lideri de biserici tolerând și fiind de acord cu astfel de persoane și cu păcatul lor. De acord, trebuie să îți iubești aproapele și dușmanul necondiționat, dar de la asta, la a spune că „persoanele gay sunt binevenite la noi în biserică și vom face tot posibilul să se simtă ca acasă“, e cale lungă și lasă loc (pe bună dreptate) de interpretări.

Păi, dacă tu mă lași pe mine să intru la tine în casă încălțat cu bocancii plini de noroi, mă inviți la masă și încep să râgâi și să flatulez în neștire, și pe tine nu te deranjează sau nu îmi spui că te deranjează sau că nu e bine, înseamnă că îți place ceea ce fac și ești de acord cu ceea ce fac.

Una este să primești cu dragoste o persoană gay în biserica ta și să o faci să conștientizeze păcatul care îl face, să îl deranjezi punându-i conștiința la încercare, și alta e să îl primești în biserică, să îl faci să se simtă ca acasă, până la urmă lăsându-l să creadă că ce face e bine. De aici, până la a cununa o astfel de pereche „înaintea Domnului“ e doar un pas.

Punctul de vedere al lui Dumnezeu în ce privește acest păcat este destul de clar relatat în Biblie așa încât nu am să dau citate, așa cum fac unii creștini care adoră să scoată „învățături“ din context și/sau să citeze ad-literam, acolo unde nu trebuie.

Pentru cei care au dubii că homosexualitatea ar fi păcat și caută referințe biblice, să acceseze următorul link: http://www.gotquestions.org/romana/homosexualitate.html

Nu mai este mult până când vom deveni minoritate și vom face parade ale normalității în care vom cere drepturi egale și căsătorii legale între bărbat și femeie. În curând va trebui să avem pregătite răspunsuri pentru copiii noștri atunci când vor întreba: „De ce tăticii ăia se sărută în public?“, „De ce colegul meu de bancă, Vlăduț, are două mame?“, „De ce colegul de clasă mi-a pus mâna pe fund și mi-a spus că sunt drăguț, deși eu sunt băiat?“

În curând vom vedea oficiindu-se căsătorii gay în bisercile evanghelice. Părinte 1 și Părinte 2 vor lua locul Mamei și al Tatălui. Copiii vor avea dreptul să își aleagă sexul și orientarea sexuală… toate acestea cu binecuvântarea Înaltei Biserici.

Un lucru este clar: trăim vremurile de pe urmă și tot ce este scris trebuie să se întâmple.

Sursă imagini: aici și aici

Comments

comments