Citirea de astăzi: 2 Cronici 19-21 Cornilescu sau NTR; Psalmul 88 Cornilescu sau NTR

„Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştrii sunt îndreptaţi spre Tine.” (2 Cronici 20:12)

„Doamne, eu Îţi cer ajutorul!” (Psalmul 88:13)

Apel disperat, ar afirma unii. Nu eşti sigur pe tine, pe abilităţile tale. De ce să zici că nu poţi? Că nu ştii? Halal stimă de sine. Încearcă mai mult, zbate-te, întreabă în stânga şi-n dreapta, activează-ţi capacităţile, smulge-le din starea latentă. Totul e să vrei, doar mintea umană e inepuizabilă sursă…

Sau, varianta bisericească, Poţi totul! (Filipeni 4:13, cam trunchiat)

Numai că se uită un aspect esenţial: faptul că mintea umană are o cauză mai mare ca ea. Că fără susţinerea neîncetată a Celui ce-a structurat fiinţele noastre, diada creier-psihic clachează.

Sau mai nou nici argumentul acesta nu ţine. Că doar există posibilitatea de a ne auto-re-construi (în stil maşinărie, dar totuşi!) pentru timpul – care se vrea tot al nostru – post-mortem. Şi uite că putem să ne prelungim eul magnific cât dorim, putem să ne sustragem finitului, PUTEM!

Să fim măcar puţin sinceri. Suntem fără putere. Nu ştim ce să facem. Avem nevoie de ajutor.

E mai simplu să recunoaştem asta când nu mai întrezărim nicio soluţie viabilă în gândurile noastre.

Când credem că avem resurse, talente, că suntem capabili, să depunem un pic de efort şi să ne amintim că toate sunt de la El. Că prin harul Lui suntem ce suntem. Şi mai ales atunci să-I cerem ajutorul, când simţim că nu ne-ar aduce nimic în plus. Atunci să admitem că n-avem habar, când toate deciziile luate par impecabile. Când ne considerăm puternici, să strigăm că suntem slabi prin noi înşine.

În Hristos e cu totul altceva. El ne întăreşte!

Comments

comments