E dimineață. Încă una. Urăște momentul acesta! Zgomotul strident care-i întrerupe șirul fanteziilor e din ce în ce mai enervant. S-a obișnuit, dar nu vrea să accepte că e vestitor de haos, de o nouă-veche hoinăreală,  de aceeași neștire.

Ar prefera să rămână un personaj în lumea ireală de care e obligat să se desprindă. I se perindă prin gânduri fragmente de zile, de ieri, din povestea visată. Nu vede nicio legătură. Ar vrea să mai doarmă, să uite, să încerce să le înnoade. Dar somnul nu vine, sinapsele îi sunt prea agitate deja. Trebuie să se trezească. Dar pentru ce?

Se ridică într-un cot și-și amintește: e invitat la careva ospăț. Mai are de înjghebat o surpriză, de improvizat niște glume. Hai că azi e mai interesantă… A fost.

Se dezmeticește anevoie și se așează pe marginea patului. Din nou soarele răsare înainte ca el să-l întrezărească. E prins în prea multe, care-l umbresc. Ah, interviu! O nouă ocupațiune, poate că de data asta…Dar nu.

Munte, aer, libertate de câteva zile…nu.

Tentative de loialitate, modificări de organigramă, discursuri de miri…Credeam că

Zâmbete numărate pe degete, prea conștientizate, prea false…dar am fost derutat! Nu cred că doar atât, că astea-așa puține merită…nu mai înțeleg… De-ajuns!

˜

Și-acum trăia așa, ca să nu moară.

Sau poate la un moment dat i s-a năzărit c-ar fi mai bine. Nu pentru o întâlnire. Ci pur și simplu pentru-a nu mai fi, pentru-a scăpa.

Și nu mai deslușea nimic…

Totuși, ce este?!? Pentru ce?? Cum de trăiesc? De unde?? Și cine merită suflarea mea?

EL!

Cine?! Nici măcar în vis…nu, n-am vrut să pricep, n-am vrut să respir pentru El, Cel care m-a însuflețit! Ce-ar fi?…dar cum?… sunt mult prea stors, neputincios,…prea mort!

Dar El – Hristos – e Viața!!!

Sursa foto: aici

Comments

comments