Citirea de astăzi: Isaia 49-51: Cornilescu sau NTR

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei?
Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.
Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!”

Isaia 49:15-16

Uneori stau și mă întreb de ce ne iubește Dumnezeu? De ce mai are răbdare? De ce mai e interesat? De ce nu abandonează ideea acestui proiect, omul? De ce mai are milă, de ce mai așteaptă? De ce se lasă vorbit de rău?

Ilustrația pe care Dumnezeu o dă pentru a prezenta cum privește el poporul lui Israel este grăitoare. Pentru că doar dragostea de mamă se apropie de dragostea lui Dumnezeu. O dragoste necondiționată dusă până la extrem. O dragoste iratională, o dragoste nebună, o dragoste care nu face calcule… dragostea lui Dumnezeu.

Apogeul dragostei lui Dumnezeu este jertfa lui Hristos. Sacrificiul suprem, gestul extrem pe care Dumnezeu l-a facut din dragoste pentru noi. Și dacă citești atent, vei vedea că e inclus în acest pasaj. “Te-am săpat pe mâinile Mele”, mă duce cu gândul la urmele de cuie din palmele Mântuitorului. Într-adevăr, o dragoste totală!

De ce ne iubește Dumnezeu? Din același motiv pentru care o mamă își iubește copilul neascultător. Pentru că suntem ai Lui, El ne-a creat și ne-a săpat în palmele Lui.

De-aia…

Comments

comments