„Doamne…“ am zis, privind cerul plin de stele, „ce s-ar întâmpla dacă ai dormi şi Tu o noapte? Oare stelele ne-ar mai zâmbi la fel? Sau… rugăciunile noastre fierbinţi s-ar pierde în întunericul nopţii? Doar o oră dacă ai dormi, Dumnezeule… atunci cine ar mai asculta atât de entuziasmat bătaia inimilor noastre? Cine ne-ar mai păzi de tot răul care ne înconjoară?

Am fi pe cont propriu. Singuri. Vulnerabili. Slabi… Oare dacă Tu ai dormi o noapte, am mai ajunge noi dimineaţa?

Însă Tu nu dormi niciodată. Tu nu oboseşti din a ne purta de grijă. Nu caşti atunci când cerul răsună de rugăciunile noastre pe care le-am repetat de atâtea ori şi nu închizi ochii atunci când viaţa noastră pare doar un şir monoton de evenimente.

Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti mereu treaz. Mereu aici. Veşnic entuziasmat când Îţi vorbesc. Îţi mulţumesc!“

Sursa foto, aici.

Comments

comments