Asemenea corăbiilor care navighează, asistate ocazional de câte-un far, așa sunt deciziile noastre luate. Uneori rotim cârma în direcția opusă chiar dacă ne îndepărtează temporar de destinație. De ce? Pentru că uneori pentru a merge înainte trebuie să mergi înapoi. Uneori trebuie să spui nu ca sa poți spune da cu adevărat. Când sondezi adâncimile locului dintre tangibil și vis îți dai seama că e mai mult decât ce se vede, mai mult decât ce credeai. La fel cum un nu temporar poate însemna un da etern, la fel un cerșetor poate fi un rege, sub umbra Unei aripi. Uneori singura cale pentru a reveni pe calea bună este să te lași dus de vânt (nu să plutești încoace și încolo), să eliberezi cârma din mâinile încăpățânate și să arunci peste bord orice preocupare egoistă care încearcă să lucreze ceea ce nu poate fi obținut.

Dacă spui da unui lucru, îți diminuezi capacitatea de a spune da altora. Dacă aleg să spun da la a sta până târziu la lucru, spun nu la a petrece mai mult timp cu familia. Dacă spun da la a mă duce la film la o oră târzie, spun nu trezitului devreme. Societatea în care am crescut ne-a învățat să fim pe placul oamenilor. Căutăm atenția celor din jur, aprobarea lor, nu vrem să-i dezamăgim. Spui da sau nu ca să placi oamenilor? Nu spune da, sau nu dintr-o nesiguranță. Dacă uneori va trebui să o faci spune acel răspuns care L-ar onora pe Dumnezeu, pe termen lung, nu cel care ti-ar fi mai convenabil si nici macar raspunsul pe care l-ai vrea. Poate e nevoie să spui un nu acum, ca să poți spune un da mai târziu.

Acordă-ți timp. Un răspuns bun nu vine vreodată din asaltul, din graba unei decizii. Când ești aproape de țărm și nu vezi în față din cauza furtunii, poate cel mai potrivit lucru ar fi să faci o ocolire, chiar dacă mai “pierzi” timp. Acel timp “pierdut” e de fapt un câștig în ce privește claritatea. Îndepărtarea de a lua o decizie (pentru perioada potrivită de timp) va aduce deseori claritate. Poate că nu vei ști de ce farul te-a adus pe acolo, dar cu siguranță ocolișul a însemnat ferirea de pagube mai mari. Roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să-ți vorbească. Roagă-te cu ochii pe Dumnezeu, nu pe dificultăți. Și dacă I-ai cerut să te conducă, nu fi surprins când te va conduce spre drumul spre sacrificiu. Nu fi surprins când îți va cere să spui nu pentru o vreme, sau poate de tot, lucrurilor ori persoanelor. Nu fi surprins când te conduce prin perioade grele, prin furtuni, prin situații deloc confortabile. Acele lucruri te vor face să vrei să te ții și mai strâns de El. Când Dumnezeu te conduce, calea pe care mergi, inclusiv marea învolburată, și toate aparentele ocolișuri, te vor duce în mod invariabil mai aproape de El.

Deseori dorințele noastre, chiar și dorințele bune pălesc în fața experienței. Aceasta poate duce la dezamăgire. Decepțiile pe care cineva le-ar putea trăi în urma unor dorințe bune pot fi imense. De aceea cred ca deciziile trebuie luate nu uitându-te doar la tine. Nu alege doar gândindu-te la tine. Alege având, pe cât posibil, în vedere situația de ansamblu, circumstanțele temporare, și perspectivele viitoare. Nu persista în nesiguranță și nu lăsa presiunea să te doboare. Uneori un nu nesigur, se poate transforma într-un da hotărât.

Înțelepciunea va onora pe oricine va învăța să asculte, să iubească, să se roage și să discearnă, și să facă lucrul corect chiar daca aparent e dureros, și să trăiască în lumină la fiecare cotitură.

Unde trebuie să spui nu? E un nu irevocabil? Unde trebuie să spui da?

Adevăratul nord nu se vede luând deciziile care ne sunt confortabile, ci luându-le pe acelea pe care deși nu le înțelegem mereu știm că-L onorează. El știe ce face.

Un fel de adăugire la acesta

Comments

comments