ef2b5d4ff0f4aae263ab34f9ac86306d

Esau. „Știam că binecuvântarea e pentru mine, dar nu m-am gândit că dacă nu o să ajung la timp, o să mi-o ia altcineva. Eram ocupat. Degeaba am plâns. Nu am fost acolo și am pierdut.“

Primul pas spre a-mi pierde binecuvântarea a fost să-mi vând dreptul de întâi născut. Am avut o zi grea. De fapt, de ceva vreme lucrurile nu mai mergeau bine nici la vânătoare, nici acasă. Am auzit-o pe mama cum i-a spus lui Iacov că îl iubește, mie nu mi-a mai spus de mult.

Nu prea vorbeam nici înainte, dar în ziua aceea, simțeam nevoia de iubire, de acceptare. De mult simțeam un gol în mine și oricât de mult îmi ocupam timpul cu munca, și tata îmi lăuda vânatul, nu era de-ajuns. Mă certasem zilele acelea cu Iacov. El e preferatul mamei. Credeam că nu-mi pasă. I-am auzit vorbind despre dreptul de întâi născut. Mama era foarte convinsă că e un lucru important, dar sincer… nu am stat să ascult prea mult. Mă grăbeam. Ziua nu așteaptă dupa mine, mai ales când vine vorba de muncă.

După cum spuneam, am avut o zi grea. Prea mult de lucru și iar m-am cerat cu Iacov, iar mama i-a luat din nou apărarea. Eram obosit și tot ce voiam era să mănânc o supă caldă și să dorm, dar nu a fost așa. Am început o nouă discuție cu Iacov, de data aceasta despre dreptul de întai născut. Îl voia pentru el. Nu m-am mai opus. Eram prea obosit și nu aveam chef de ceartă. Așa că i l-am vândut, ca nu peste mult timp, să-mi fure și binecuvântarea.

Știu. Nu am stat prea mult timp pe-acasă și ceremonia trebuia să înceapă mai repede. Dar am avut de lucru, iar Iacov a zis că nu e nevoie să mă grăbesc. Tata tot acolo va fi. Știam că binecuvântarea e pentru mine, dar nu m-am gândit că dacă nu o sa ajung la timp, o să mi-o ia altcineva. Eram ocupat. Degeaba am plâns. Nu am fost acolo și am pierdut.

***

Rahela. „Mă tot gândesc că Isahar trebuia să fie al meu.“

Lea e șmecheră. Știa că Iacov mă iubește mai mult și tot timpul căuta să se răzbune pe mine. Dar știa asta de la început. Știu că nu am putut să am copii până după ziua aceea, dar m-am gândit că nici ea nu va mai avea. Îmi era poftă pe mandragorele lui Ruben. Sunt preferatele mele. M-am gândit că o să-mi ceară Lea ceva pe ele, mai ales că iar eram certate. Mi-a părut rău că Iacov nu a fost atunci acolo, sigur mi-ar fi luat apărarea, dar am zis că mă descurc.

Voiam mandragorele și le-am obținut. Da. Mi-am dat seama apoi că mi-am vândut o parte din binecuvântare. Lea a rămas din nou însărcinată. Mă tot gândesc că Isahar trebuia să fie al meu. Nu am luat cea mai bună decizie, dar în ziua aceea mi-am găsit destule scuze să uit de binecuvântare.

Oricum credeam că Domnul m-a părăsit. Eram atât de confuză. Îmi promisese moștenitori și încă nu aveam nici unul al meu. Lea avea cinci deja. M-am gândit că dacă nu pot să am copii, vreau mandragorele Leei cu orice preț. Dar am greșit.

***

„Căci celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are“ (Marcu 4: 25).

De fiecare dată când citeam sau auzeam acest verset, nu înțelegeam, până într-o zi când l-am privit altfel. Dumnezeu a pregătit pentru fiecare dintre noi ceva bun, o binecuvântare. Dar de multe ori frica, oboseala, confuzia, vinovația chiar, promisiuni ale lui Dumnezeu „neîmplinite“ sau pur și simplu faptul că ne simțim fără valoare, ne fură binecuvântarea.

Suntem diferiți? Da. Suntem. Dar fiecare avem binecuvântarea noastră specială. Contează foarte mult atitudinea care o avem atunci când suntem pe cale să primim ceva. De multe ori privim binecuvântarea ca pe o povară. „Nu am timp de ceea ce îmi ceri, Doamne. Mai așteaptă să cresc. Nu e momentul potrivit“ „Doamne, nu vezi cum sunt? Sunt păcătos. Sunt nevrednic. De ce mi-ai da slujirea asta mie? Chiar nu vezi cum sunt?“

Nu alegi să primești binecuvântarea? Nu-i nimic. „Căci celui ce are i se va da.“ Dumnezeu nu este niciodată în impas. Oamenii așteaptă și cer zi de zi binecuvântari din partea Domnului, și Domnul dă. Ai grijă ca nu cumva să fie binecuvântarea pregătită pentru tine și să te afli în categoria „de la cel ce n-are se va lua şi ce are“.

Dumnezeu este gata oricând să dea, dar trebuie să alegi să primești. Te simți nevrednic? Pocăiește-te și primește har. Nu ai timp? Fă-ți! Dumnezeu nu o să-ți dea mai mult decât poți duce. Scuze ne găsim cu miile. Ceea ce e cu adevărat bun nu vine ușor sau fără sacrificii.

Dumnezeu nu forțează pe nimeni. Și ce păcat ar fi să pierdem binecuvântările pregatite pentru noi pentru că ne simțim într-un fel sau altul sau pentru că pur și simplu ne lăsăm conduși de circumstanțe.

Sursă imagine: aici

Comments

comments