Cam pe când citești acest articol lumea începe să se salute cu: Sărbători fericite! Ne dorim unii altora să intrăm în starea de sărbătoare. Să simțim ceva. Să fie ca altă dată sau să nu fie ca altă dată. Să fie zăpadă. Să… . Adevărul este că suntem mult prea obișnuiți cu sărbătoarea aceasta. Parcă aceleași lucruri, aceeași povestire (pentru unii aceeași „poveste” sau mit). Într-o lume care caută mereu următoarea generație de telefon, următorul model de frigider, mașină sau mai-știu-eu-ce, ne frământă grozav lipsa schimbărilor. Ceva nou? Nimic?! Aceeași magi, aceeași păstori, aceeași ușă închisă, aceeași iesle. Și totuși… chiar așa de plictisitor să fie?

Cu siguranță va fi plictisitor atâta timp cât vom aștepta sărbătorile ca și cum așteptăm următorul model de telefon. Sau atâta timp cât credem că de sărbători vom fi cumva mai buni, vom dărui, ne vom aduce aminte să ne vizităm prietenii, familia și alte rude – fără ca să facem aceste lucruri cu credincioșie și în restul anului. Dar și mai sigur că va fi plictiseală atâta timp cât vom pierde esența: Cristosul născut într-un mediu ostil! Acesta este un adevăr neschimbător! Ceea ce se poate schimba, este atitudinea și inima ta față de acesta! Dacă ne dorim schimbări, atunci asta trebuie să schimbăm! Și nu doar când sunt sărbători, ci în fiecare zi!

Frământând gândurile în această săptămână am zărit, coborând scările, un cuib de pasăre într-unul dintre copacii de lângă bloc. Pe acea ramură goală, rece și fără protecție rândunica își găsește loc, mai exact își face loc în lumea noastră! O lume care o ignoră, doar o zărește, din când în când! Asta-i imaginea Sărbătorii! Un cuib ca o iesle și-o inimă! Inima ta!? Cuibul și ieslea au fost la un moment dat un mediu primitor, într-un mediu ostil. Inima ta este un mediu primitor… chiar în vremuri tulburi?

Comments

comments