Crucea a devenit simbolul central al creștinismului. Loc al jertfei, al începuturilor și al sfârșiturilor, dar și loc al înjosirii. Pedeapsă cruntă oferită de către romani tâlharilor și celor mai joase spețe ale societății, moartea prin crucificare în nici un caz nu a fost o binecuvântare. Aceasta până în secolul I d.Hr., când în ținutul Iudeii o viață a fost luată prin crucificare pentru a da sens tuturor celorlalte vieți. Fiu de Dumnezeu crucificat pentru ca viața mea și a ta să aibă un scop, o finalitate diferită de plânsul și scrâșnirea dinților.

O moarte înjositoare a unei ființe neprihănite ne dă șansă nouă, ființe viciate de păcat, la o viață de neprihănire și veșnicie în prezența Sa. Toate acestea prin moarte și învierea Lui, prin crucea pe care a curs sângele Său și piatra care nu L-a putut ține închis pe Isus cel înviat.

Ce merit am eu în viața asta? Mă pot eu oare mântui singur, doar prin faptele mele? Nicidecum!

În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu, faţă de lume! [Galateni 6:14]

Crucea Sa este loc de mântuire, loc în care, prin sângele și harul Său, pot găsi iertare și eliberare! Toate drumurile, adică singurul drum care duce la mântuire trece pe la crucea de la Golgota.

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului. [Romani 6:6]

Rușinea crucii nu o purtăm noi, căci nu noi am fost cei țintuiți pe lemn cu două mii de ani în urmă. Ci Isus a fost cel care a ALES crucea, crucea dintre El și mine fiind doar podul prin care pot trece peste marele hău al păcatului care m-a ținut departe de Domnul meu.

Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. [Galateni 5:24]

Mai mult decât un pod, crucea este o alegere. Alegerea Sa de a se jertfi în modul cel mai umil întru mântuirea noastră, din pricina dragostei Sale. Și tocmai din această dragoste, pentru tine crucea e o alegere și nu o obligație. Este o necesitate pentru mântuire, dar nu este dorința tuturor. Căci de multe ori dorim ceea ce nu este necesar și nu dorim ceea ce este vital, lipsa discernământului este fatală în aceste situații.

Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. [Galateni 2:20]

Crucea este și alegerea ta, dacă alegi crucea care-ți va răstigni firea și dărui viața alături de El, sau vei aștepta ca firea să răstignească șansa ta la eternitate? Iadul este înjositor, loc în care răsună absența Sa. Practic, este o cruce, o povară pe care o vei duce și o vei suferi o eternitate, căci ai refuzat să primești crucea Sa, pe care puteai țintui a ta fire și-al tău păcat. Căci pe crucea ta, pedeapsa, uscată de absența sângelui Său, nu se vor afla păcatele tale, ci vei fi chiar tu, pus de ale tale fărădelegi. Dragostea Sa l-a determinat să stea pe acea cruce, ca noi să nu fim condamnați la acel lemn ostil și batjocoritor. Crucea dintre El și mine este după cum am zis un pod, o dovadă a dragostei Sale, o șansă la mântuire, la eternitate și nu în ultimul rând, o alegere. Răsplătește astfel dragostea Sa și libertatea ce o ai cu alegeri înțelepte, alege crucea Sa și nu firea ta!

Sursa foto: aici

Comments

comments