Am fost întrebat: ”Marius, ce părere ai de filmul Baraca?”. Evit, stau puțin… ”The Shack” – vine răspunsul interlocutorului.

Aaaaa, The Shack! Poi de ce nu zici așa? Poi da! Cam asta e traducerea! Nu precum traducerea titlului de film Hacksaw Ridge despre care am vorbit aici.

Răspunsul la întrebarea de mai sus, voi încerca să îl dau în rândurile următoare.

Nu este un film rău și am să argumentez. Din capul locului trebuie să înțelegem faptul că acest film nu este recomandat creștinilor, evanghelicilor, celor născuți din nou, sau cum am spune în termeni populari: pocăiților.

Dacă v-ați așteptat să vedeți în acest film: dialoguri teologice profunde, replici pline de învățătură biblică, idei teologice fundamentale sau doctrină politică, probabil ați rămas dezamăgiți.

Deși, aparent puerilă și lipsită de realitate, personificarea Trinității ajută foarte mult la trecerea peste clișeul clasic cum că Dumnezeu ar fi un moș cu barbă lungă și albă, cu toate că nici unul dintre noi nu poate confirma că Dumnezeirea ar arăta într-un anumit fel. Privitorul (necreștin) are nevoie să ”se agațe” vizual de fețe, lucruri, evenimente evidente.

Mai presus de aceste aspecte, nu trebuie să neglijăm mesajul filmului care (din nou) nu ne este adresat nouă, celor ce înțelegem Divinitatea, raportul dintre noi și Ea și scopul Ei între oameni.

Deși nu rezolvă dilemele omenirii privind existența lui Dumnezeu, filmul raspunde elegant celor ce se întreabă: ”Dacă există totuși Dumnezeu, DE CE îngăduie răul?” Asta este cea mai importantă întrebare care își găsește răspunsul în acest film. Nu trebuie neglijată nici lecția iertării din epilog.

De asemenea, nu pot să nu remarc dorința producătorilor de a arăta că în Dumnezeu putem avea încredere și că ne poate fi cel mai bun prieten.

Așa că, vă recomand… NU, nu vă recomand să îl urmăriți! Vă recomand să recomandați filmul unui prieten necreștin, neîntors la Domnul!

Sursa foto: aici

Comments

comments