Trăise mereu ca un cititor al cărții din care și viața lui făcea parte. An de an capitolul lui preferat era Crăciunul.

Se trezea de dimineață, își lua jerseul lui de toate zilele, mult prea subțire pentru vremea de afară și se retrăgea în colțul lui, pe banca din parc de unde putea vedea totul.

Mii de luminițe împodobeau fiecare copac, fiecare casă, fiecare felinar. Un brad mare strălucea în mijloc, iar în față se vedeau multe magazine de dulciuri, de haine și de jucării. Atunci băiatul închidea ochii și își cumpăra o prăjitură delicioasă, pe care o savura cu nespusă fericire. Ah, ce frumos e Crăciunul! își repeta în timp ce cu mâinile își îmbrățișa genunchii tremurânzi.

Seara era punctul culminant. Tresălta de bucurie când vedea oamenii grăbiți mergând încoace și încolo cumpărând cadouri pentru cei dragi. Mai se întâmpla cîteodată să vină și colindători. Atunci se simțea cel mai viu, cel mai prins în lectura cărții.

Anul acesta, se trezi din nou de dimineață. Din nou: Crăciunul. Își disprețui statutul său de cititor și își dori din toată inima să fie și el un personaj al acestei fermecătoare povești. Își luă jerseul lui de toate zilele, mult prea subțire pentru vremea de afară și se retrase în colțul lui pe banca din parc de unde putea vedea totul.

Orașul era frumos împodobit, magazinele erau din nou pline, oamenii treceau grăbiți, copiii fredonau colinde, iar el era din nou un cititor, o persoană invizibilă pe care nimeni nu o observa.  Unii se mai opreau și își făceau poze cu pruncul Isus din ieslea de lângă el. Trecuse de miezul nopții și oamenii începeau să se rărească. După ceva timp, în noapte, rămase doar el…și acel Isus din iesle. Parcă era și El uitat de lume, lăsat în afara sărbătorii. Era oare și El un cititor?…Tristețea de o clipă îl făcu să simtă frigul de afară. Își îmbrățișă din nou genunchii tremurânzi. Închise ochii și își cumpără ca în fiecare an, o prăjitură delicioasă pe care o savură liniștit. Ultima lui prăjitură delicioasă, ultimul capitol citit.

De Crăciunul acesta, haideți să ne uităm mai des la cititorii de pe bănci, să le dăm statut de personaj, să simtă astfel că fac parte din această carte.

Sursă imagine

Comments

comments