e mai simplu să mimez

aleg cartonaș de participant comun

la traficul orelor ce trec printre alții

oricum trec prea repede

și nimeni nu știe cui aparțin.

 

e mai confortabil să staționez

să aștept eventual verdele celui din dreapta

fără să exclud opțiunea de stânga

să mă orientez după coaja unui măr văruit,

după aerul dintr-o pungă de chipsuri

 

e facil să depistez urmele celor mai mulți

în pădurea cea mai apropiată

poate să dorm între timp

să mă las condus de sunete vagi

să înghit și să împrăștii gust gregar, îmbâcsit.

 

devine apoi inevitabil să tac

sau să strig aceleași rânduri perimate

să ascund adevărul

să fug de soare

să zac în mine, obnubilat.

 

singura variantă alternativă

e să alerg,

fără să număr câți mai sunt cu mine

spre Acel singur Betleemit

ce-mi poate arăta drumul;

să fac din faima Lui fericirea mea.

Sursa foto: aici

Comments

comments