Te-ai întrebat vreodată de ce omul este atât de dependent de comunitatea din jurul lui? De ce „noi” conține cel puțin un „tu” și cel mult un „eu”? Poate crezi că răspunsul la o astfel de întrebare e nesemnificativ, sau poate că nici nu te-ai gândit vreodată la asta.

Dumnezeu în Sine este exemplul suprem de comunitate armonioasă. Relațiile de supunere, de întrajutorare, de încredere și de dragoste dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt funcționează ca un standard la care oamenii ar trebui să tindă.

Așa că nici nu e de mirare că Biblia vorbește, în mod repetat, împotriva obiceiurilor cum ar fi bârfa, minciuna, mândria, mânia sau egoismul. Până la urmă, păcatele acestea nu fac altceva decât să distrugă comunitatea din interior, să o îndepărteze de exemplul lui Dumnezeu.

Un alt aspect care merită atins este importanța pe care o acordăm aproapelui nostru. Un lucru ușor de observat în ziua de azi este accentul pe care societatea îl pune pe „sine”. Încă de mici suntem bombardați cu ideea că suntem speciali, unici. Până în punctul în care am ajuns ca fiecare din noi să punem mai multă valoare pe propria persoană decât pe comunitatea din jurul nostru.

Nu doar că ne concentrăm foarte des pe ideea „trebuie să îmi fie bine mie”, dar de cele mai multe ori chiar și atunci când încercăm să luăm anumite decizii pe care le considerăm bune sau drepte, o facem tot cu gândul la noi înșine, fără a lua în considerare impactul pe care aceste decizii le-ar putea avea în comunitatea din jurul nostru.

Comunitatea nu există doar pentru ca, în ea, eu să mă dezvolt, să ajung cât mai aproape de desăvârșire. În aceeași măsură – sau poate chiar mai presus de asta – eu trăiesc în comunitate cu oamenii din jurul meu pentru ca noi toți împreună să ne șlefuim unii pe alții pentru a deveni frumoasa bijuterie care e biserica lui Cristos.

Trebuie să îmi amintesc în fiecare zi că persoana de lângă mine este întocmai la fel de valoroasă în ochii lui Dumnezeu pe cât sunt și eu. Că El ne-a pus unul lângă altul cu scopul de a crește împreună și de a ne încuraja unul pe altul. Că trebuie să încerc să acopăr slăbiciunile aproapelui meu, nu să încerc să le exploatez.

Astfel, împreună, putem să îi aducem slavă lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului. Uniți, ca biserică a lui Cristos!

Comments

comments