De la an la an, suntem martorii a ceea noi numim “alterarea” esenței Crăciunului. Dacă majoritatea oamenilor asociează această sărbătoare cu bradul, cadourile, luminițe, cumpărături, oferte în magazine, noi românii am îmbogățit această listă cu tăiatul porcului, cărnați, caltaboș, jumări, toroș, sarmale, Colebil.

La făurirea unui Craciun searbăd pune umărul și statul care cu ajutorul legilor reușește să pună ”lacăt” pe ieslea din Betleem iar pruncul Isus este aruncat într-un anonimat obscur, de dragul unei toleranțe și pseudo-libertăți religioase.

Dacă, cândva, colindul reprezenta vestitorul unei nașteri miraculoase, astăzi acesta este doar un paravan pentru afirmare, promovare și divertisment.

Treceam zilele trecute printr-un magazin și la un moment dat în difuzoare am putut distinge ritmul unei celebre melodii ce ”rupea” discotecile și cluburile cu ceva (20 de) ani în urmă: Coco-Jambo. Nu mică mi-a fost mirarea când, după câteva versuri, mi-am dat seama că această melodie ”cultă” are o versiune de Crăciun, versuri care spun așa: ”Christmas here, Christmas there, Merry Christmas everywere, Virgin love come to earth to make you happy”, iar momentul poetic și plin de cultură muzicală continuă pe toată durata ”colindului”.

Ce am făcut cu colindul? Unde e semnificația lui? Care era definiția lui? Unde-i colindul care aducea bucurie în inima ascultătorului, cât și în inima celui care o cânta? Am reușit cu succes să îl transformăm într-un instrument de produs bani și faimă cu riscul blasfemiei.

E de ajuns să colindăm doar ca să dea bine, să iasă bine o seară concert, să sune bine in boxele magazinelor?

Oare COLINDUL nu ar trebui fie despre: El, iesle, noi?

Sursă foto: aici

Comments

comments