În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor […] Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:  „Slavă  lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

Primii colindatori au fost păstorii, care împreună cu îngerii și-au înălțat glasurile și au vestit degrabă în Betleem minunea la care au fost martori.

Colindatul este o datină și o tradiție stăveche, încă din perioada precreștină, când tinerii cântau repertorii, cântece tradiționale diferite în funcție de obiceiurile din fiecare loc.

Colindul, prin simplitatea lui, transmite un mesaj atât de profund și o negrăită sensibilitate…

Colindul exprimă o bucurie nemărginită, chiar dacă poate uneori frigul cuprinde tâmplele, și cu obrajii îmbujorați tinerii și copii cântă cu toată puterea și ființa lor în seara și în noaptea de Crăciun.

Este important ca de Crăciun să nu uităm cui Îi cântăm, pentru că Sărbătoritul nostru chiar merită toată adorarea noastră. Câtă inocență să se nască un prunc atât de prețios, într-o iesle atât de săracă, și acest fapt să aducă așa o enormă bucurie întregii lumi. Nu pot să exprim în cuvinte sentimentele care mă copleșesc atunci când îmi imaginez acel frumos tablou al nașterii Pruncului, înconjurat de păstorii și de magii care au venit să I se închine.

Pentru noi, colindatul este mai mult decât un obicei sau o tradiție. Colindele reflectă iubirea și bucuria creștinilor pentru darul dumnezeiesc născut în ieslea Betleemului și în ieslea inimilor noastre. Haideți să-I cântăm și noi Fiului de Rege și să răspândim și noi împreună cu cerul vestea aceasta minunată: S-a născut Isus!

Sursa foto: aici

Comments

comments