Viziunea umană asupra vieţii, atât din privinţa colectivului cât şi cea individuală, diferă de la individ la individ şi de la o religie la alta. Cu toate acesteas, nu se poate să nu fie observată liniaritatea vieţii care predomină în marea majoritate a religiilor.

Liniaritate implică şi o singură viaţă trăită, excluzând reîncarnarea speficică religiilor hinduse şi budiste. Revenind la liniaritate, viaţa unui om este cuprinsă între 2 puncte temporale bine ţintine: momentul naşterii şi al morţii.

În rest, poveştile vieţile noastre vor fi similare. Ne naştem, vom fi educaţi în prima parte a vieţii noastre, apoi cu cunoştinţele dobândite vom trăi şi vom munci în perioada mijlocie a vieţii, poate ne vom căsători, vom avea copii, apoi vom fi sleiţi de puteri în ultima parte a vieţii. Poveştile vor fi similare, poate cu excepţii, dar mereu cu acelaşi început şi acelaşi sfârşit: naşterea şi moartea.

Cu toate acestea, multe din acţiunile noastre ne fac să batem pasul pe loc, profesional, personal şi spiritual. Ne trezim blocaţi în cercuri vicioase, obiceiuri, ducând o viaţă ciclică.

Ciclic trăiesc un păcat din nou şi din nou, ciclic caut faţa Domnului şi o găsesc, ciclic o pierd. Cerc vicios în care mă învârt, trasat de propria-mi mână. Precum Israel în vremea judecătorilor, periodic Îl regăsesc, ciclic mă pierd din nou în neant, şi iar apare câte un judecător să mă îndrepte. Am primit adesea semne, gânduri care mi-au fost judecători. Am primit un Otniel, Samson, Ghedeon şi alţii.

Până când, oare până când? Cât timp poţi prospera şi trăi în acest ciclu? Cât timp vei primi semne, judecători care să te îndrepte?

Ce vom zice dar? Să păcătuim* mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am* murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Romani 6:1-2

Cum ai putea persevera în acest ciclu, să fii precum lui Sisif, dacă noi am murit faţă de păcat? Ne îndepărtăm, firesc, uneori de calea ce ne-a fost orânduită, din apatie, necredinţă, frică, obişnuinţă, dar perseverarea în credinţă, şi nu în păcat, va fi cea care îţi va aduce izbânda.

Poate crezi că uneori păcatul e prea greu, că cercul în care te-ai închis e sufocant, de neînvins. Păcatul tău nu este de neînvins, căci există Cineva care le-a înfrânt pe toate, purtându-le pe lemnul crucii. Astfel, El a întrerupt cercul în care te afli, în care te zbaţi; dar tu trebuie să ieşi din el!

Comments

comments