„Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei. Marcu 8:5

De multe ori, Isus li se adresea prin întrebări ucenicilor. Întrebări prin care le verifica cunoştinţele. Sau întrebări prin care îi punea în dificultate pe farisei, datorită împietririi inimii lor şi lipsei lor de judecată.

Adesea, lui Isus îi erau şi adresate întrebări. De către ucenici, farisei şi chiar saduchei. Unele întrebări, sincere, izvorâte din dorinţa sinceră de cunoaştere, altele cu şiretlicuri, întru a-L prinde pe Isus într-o poziţie încriminatorie, care să-L descalifice în ochii lumii, umblau cu înşelăciune şi gânduri ascunse.

I-au adus un ban, şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Marcu 12:16

Uneori chestionar, alteori interogatoriu, Isus mereu deţinea cele mai bune răspunsuri. Cele mai informative, sau mai ocolitoare şi sigure, la El sunt puţine lucruri care nu îi sunt cunoscute. Cum altfel să ajungem noi în cunoaştere dacă nu prin întrebări? Dacă nu prin curiozitate, cunoaştere? Căci scopul pentru care Isus a venit a fost, printre altele, să vestească pe Dumnezeu şi Calea cea nouă. Căci omul singur nu ar fi putut ajunge singur la o astfel de cunoaştere. Din pricina limitării noastre, nu puteam ajunge singuri la acest Adevăr, fiind astfel necesară întruparea Sa.

Înstrăinaţi de Adevăr, îndepărtaţi de El. Înstrăinaţi de legea ce trebuia urmată, a fost nevoie de o întrupare pentru îndreptare, îndreptarea spre Adevăr.

Deşi uneori păreau a fi chestionare, întrebările lui Isus, pildele şi cunoştinţele Sale au avut menirea să ne înveţe, să ne descopere Adevărul. Nu un chestionar, cât întrebări care să-i provoace, să le stârnească setea pentru veşnicie, receptivitatea necesară. Căci doar prin credinţa aceasta putem ajunge în Cer.

Căci de unde vom ştii unde este Cerul, dacă nu avem direcţia spre El? Cum vom ajunge noi în Cer, dacă nu vom merge pe Calea care duce către El? Căci doar informaţia în sine nu e mântuitoare, ci acţiunile noastre în urma acestei credinţe ne va mântui. Căci o credinţă este validată de acţiunile noastre. De sacrificiile ce le vom face în baza ei, şi mai ales schimbările ce vor apărea în viaţa noastră.

Viaţa noastră nu va trebui să fie seacă, precum un chestionar, ci plină de acţiuni, fapte, împliniri şi urmări ale credinţe. Cu toate acestea, la final probabil că întrebările din judecata de la final vor fi la fel de simple precum cele ale unui chestionar. Am urmat eu calea? Am dus credinţa până la capăt? Am dus mai departe evanghelia Lui Cristos? Am fost creştinul care trebuia să fiu? Şi fiecare da, clar şi răspicat este un câştig. Trăieşte-ţi viaţa într-un aşa fel încât la final, la judecata de final, toate acestea să fie DA, fără complicaţii sau scuze! Nu doar sta să cugeţi sau să conservi credinţa, ci trăieşte în aşa fel încât să o împlineşti! Trăieşte-ţi viaţa în aşa fel încât să urmezi Calea Sa, împlineşte credinţa la care ai fost chemat, ca să ajungi la final ca aceşti DA, de chestionar, să îţi deschidă calea spre veşnicie!

Comments

comments