M-a provocat la reflecție o afirmație inocentă spusă de fiică-mea într-una din zile (eu fiind între o sursă de lumină și un perete, la un moment dat) ea spune: „tati ce umbră mare ai”. Ei bine, reflecția mea nu se referă la modul cum arată fizicul meu (deși nici asta n-ar strica, dar aici e nevoie de fapte, nu de reflecție 🙂 ), ci provocarea la reflecție s-a dus în direcția a cât de mare este umbra omului dinăuntru, a omului spiritual. Ce lași în urma ta?

Știu că de cele mai multe ori când auzim această întrebare, parcă inevitabil ne gândim la sfârșit. Da, mare pare se referă la aceasta, dar întrebarea ar trebui să facă parte din preocupările săptămânale, lunare, dacă nu chiar zilnice: ce lași în urma ta în timp ce-ți trăiești viața, acum? Prin deciziile tale, prin atitudinile tale? Cât de mare-i umbra omului spiritual dinăuntru?

Dar dacă ne gândim la umbră și la ce umbră proiectăm, din punct de vedere spiritual, trebuie neaparat să ne gândim la sursa luminii pentru că fără lumină n-ar fi umbră. Trebuie să înțelegem că umbra omului dinăuntru este dată de Lumina Lui. Cu alte cuvinte, dacă vrei să lași ceva în urma ta, dacă vrei să proiectezi o umbră care să aibă un impact, trebuie ca El să fie sursa luminii. Oamenii vor să proiecteze asupra noastră, la un moment dat tot felul de „lumini” care să scoată în evidență anumite lucruri (bune sau rele, indiferent), dar în final ceea ce contează e Lumina Lui! Ce vede El, cum ne vede El!

Dar mai este ceva important… mărimea umbrei este dată de apropierea de sursa luminii! Vrei să ai impact? Vrei ca umbra omului dinăuntru să fie mare? Stai aproape de Domnul, hrănește-ți omul dinăuntru, lasă-te transformat de Cuvânt și eliberat prin Harul Lui! Ce bucurie va fi atunci când poate Însuși Domnul își va spune în acea zi: „ce umbră mare ai!”

Foto, aici.

Comments

comments