Când ai încercat ultima dată să-ți aduni gândurile ca să scoți ceva coerent pe gură sau prin scris? Demult? Ok, ce-ar fi să te apuci? Asta-i ce încerc să fac și eu acum. Întrebarea de început rămâne: când a fost ultima dată… că parcă trăim într-un continuu vânt și val care ne face indiferenți și pasivi.

Indiferenți în sensul că un adevăr ca: El este viu! ne mișca să acționăm altfel mai demult. Dar acum, pauză, nimic. Au trecut și sărbătorile astea ca un tren din Japonia (că astea din România nu sunt potrivite pentru ilustrația asta), adică fulger!

Nu vreau să fiu negativist în încercarea de a te motiva din nou, decât în măsura în care funcționează ca să iasă ceva bun mai apoi. Dar ce-i de făcut când ești luat de val, fără să mai ai acel fior al cunoașterii din inimă, din experiența cu El?

Cred că și în ucenici se ducea o luptă care le epuiza chiar și gândurile, ideile și toate energiile, între ceea ce experimentaseră cu Isus în cei 3 ani și faptul că acum (când îl vedeau viu, după ce-L văzuseră pe cruce, mort) mintea lor nu putea să se odihnească din cauza unei întrebări sfâșietoare: cum e posibil?

Da, știau. Le spusese Isus. Începea să licărească ceva aducere aminte a ceea ce le spusese Isus. Dar cu toate acestea, rațiunea le încurca experiența de până atunci. Aș putea zice chiar (și sper să nu explodeze ceva) rațiunea le încurca credința!

Era o luptă a rațiunii umane, în care nu încăpea ceea ce credința le cerea de acum: El este viu! El a înviat, chiar dacă l-am văzut mort! Cum s-a întâmplat asta? Au venit îngerii, au rostogolit piatra, au venit femeile, dar… nu mai contează, acum cred!

Cred și întrebarea e: ce am de făcut? Și după ce s-au dezmeticit, și-au urmat cursul normal: Galileea, Ierusalim, inegalabilul Duh Sfânt, Samaria și până la marginile pământului!

Pentru că atunci când nu-ți poți aduni gândurile, sau când ele sunt prea adunate pe o singură idee fixă, rațională, vezi ce spune credința! Și crede!

Sursa foto: aici

Comments

comments